Și ce dacă tot ce îmi doresc este o viață mediocră?

Și dacă tot ce îmi doresc este o viață mică, liniștită și simplă? Ce se întâmplă dacă sunt cea mai fericită așa? Ce se întâmplă dacă sunt mediocră și aleg să fiu în pace cu asta?

Lumea este un loc atât de zgomotos. Voci zgomotoase, răsunătoare, care mă îndeamnă să mă grăbesc, să mă perfecționez, să construiesc, să mă străduiesc, să tânjesc, să dobândesc, să concurez și să mă întind pentru mai mult. Pentru ceva mai mare și mai bun. Să îmi sacrific somnul pentru productivitate. Să mă străduiesc pentru excelență. Să am un impact uriaș în lume. Să-mi fac viața să conteze.

Dar dacă nu o am în mine?

Ce se întâmplă dacă toate eforturile pentru excelență mă lasă tristă, obosită, epuizată? Secătuită de bucurie. Pur și simplu nu însemn destul?

Ce se întâmplă dacă nu voi deveni nimic când voi fi mare – dincolo de mamă, soră și soție? Dar acești oameni din cercul meu principal de impact știu că sunt iubiți și că i-aș alege din nou, dacă mi s-ar da șansa. Poate fi aceasta suficient?

Ce se întâmplă dacă nu construiesc niciodată un orfelinat în Africa, ci trimit saci cu alimente oamenilor de aici și de acolo și susțin câțiva copii prin sponsorizare? Ce s-ar întâmpla dacă aș oferi lumii micile cadouri pe care le am și aș fi de ajuns?