top of page

Nasterea la Medicover (partea I)


A trecut mai bine de o lună de la acest eveniment despre care vreau să vă povestesc și nu am așteptat atât de mult doar din lipsă de timp, ci și pentru că am vrut să expun lucrurile mai la rece.

Știu că pentru viitoarele mămici este important și se documentează mult înainte de a alege maternitatea unde vor naște și de aceea am decis să povestesc experiența mea sperând că va ajuta măcar câteva graviduțe.

Medicover este o rețea privată de sănătate europeană și au un spital în București ( sincer, habar nu am dacă au clinici și în țară). Eu am decis să nasc aici în urma documentării temeinice pe google, a recomandărilor și părerilor prietenelor mele care născuseră de curând, dar mai ales pentru că medicul meu colaborează cu această rețea de sănătate.

Nașterea a decurs foarte bine. Deși am așteptat puțin peste 41 de săptămâni, într-o zi de marți, după ce băusem o sticluță cu ulei de ricin, au început contracțiile. Așa că am vorbit la telefon cu medicul meu, care mi-a spus să merg la spital să mă internez că va sosi și el în scurt timp. Zis și făcut. Mi-am luat bagajul, pe care îl aveam pregătit de mai bine de o lună, ne-am urcat în mașină și am plecat spre spital. Era un trafic infernal și am dat peste ambuteiaje pe orice bulevard, dar sincer nici nu a contat. Acele 45 de minute până la spital parca s-au scurs imediat. Nu am vazut nici aglomerația din trafic, nu am mai simtit nici contracțiile, așa de entuziasmată eram că urma să nasc.

Am ajuns acolo în jur de ora 1 după-amiaza și după ce m-a consultat medicul de gardă, m-am internat și am fost condusă în rezerva mea de către o asistentă foarte drăguță care m-a și ajutat să ma fac comodă. În scurt timp a sosit și medicul meu care mi-a rupt membranele și mi-a spus că sunt dilatată la 4cm. Și era perfect pentru ca nu simțeam cine știe ce dureri și îmi doream mult să progresez repede cu travaliul ( tot auzisem povești horror despre travalii de 20 de ore). Din fericire așa s-a și întamplat și în 2 ore dilatația era de 6 cm. Atât la 4 cât și la 6 cm am fost întrebată dacă doresc anestezie ( peridurală și mai era înca un tip de anestezie dar nu am reținut exact cum se numea). Eu am refuzat, deoarece îmi doream un proces cât mai natural, plus că mi-e și foarte teamă de anestezie.

În alte 2 ore am mai progresat încă 2 cm ajungând la 8 cm dilatație. Până acum contracțiile au fost dureroase, dar suportabile, însă după acest control am urcat la un alt etaj în sala de nașteri și acolo lucrurile au devenit complicate și.. dureroase. Am urcat împreună cu soțul meu care mă ajuta să merg prin cameră ca să fie mai suportabile durerile. Noi așteptam nu doar să mai progresez puțin cu travaliul, ci îl așteptam și pe doctorul meu care avea o cezariană în același timp. Pe domnul doctor îl recomand din toată inima. Este un medic extraordinar, cum rar am mai întalnit, dar care este efectiv suprasolicitat. Este vorba de domnul doctor Marius Romila.

Dar să revenim în sala de nașteri unde între timp am fost ajutată să urc pe masa de naștere și unde au mai sosit între timp o doctora și o asistentă de la neonatologie și încă o moașă, o doamna mai în vârstă dar foarte sigură pe ea, care mi-a explicat cand și cum să respir și să împing. Între timp a ajuns și domnul doctor si am început procesul de expulzie, care a fost destul de dureros, dar am fost încurajată foarte mult de soțul meu , dar și de personalul medical (asistenta chiar m-a ținut de mână când aveam nevoie și mă întreb dacă nu cumva domnul doctor a facut si psihologia pentru că a știut exact ce să îmi spună ca să îmi fie mai ușor). Dupa vreo 3 seturi de contracții am nascut o fetiță frumoasă de 3,320kg, care a luat nota 10 :). Imediat după expulzie mi-a fost pusă pe piept, de unde se uita mirată la mine cu ochișorii ei negri. Apoi taticul a fost ajutat sa ii taie cordonul ombilical si ea a fost luata de medicul neonatolog care a înfășat-o.

Ulterior am coborât în rezervă unde mă așteptau familia și prietenii și am fost ajutată de moașă să mă reacomodez, iar bebica a fost cântarită, măsurată și spălată, apoi mi-a fost adusă în rezervă, unde m-am putut uita din nou în ochișorii ei, care deveniseră albastri acum :)

Am scris la postarea aceasta timp de mai multe zile, câte puțin când mai aveam răgaz și nu mi-am dat seama că va fi atât de lungă. Așa că am decis să o împart în două părți. Dacă v-a plăcut această primă parte, vă aștept peste câteva zile cu partea a doua, în care voi povesti despre cele 3 zile în care am stat în spital și voi puncta plusurile si minusurile experienței de la Medicover.


LE: Partea a doua a acestei experiențe o găsești AICI.

 

1 comentariu

Postări recente

Afișează-le pe toate
Abonează-te la newsletter
pentru a primi emailuri periodice cu noutățile de pe site, dar și activități educative pentru copii și module creative de învățare.

*Vei primi emailuri periodice cu noutățile de pe blog și/sau activități educative pentru copii. 

bottom of page