top of page

Nasterea la Medicover (partea II)


Așa cum v-am promis, revin cu această postare despre experiența nașterii mele la maternitatea Medicover, care sper să fie de ajutor viitoarelor mămici. Dacă nu ați citit partea I a acestei postări, o puteți vedea aici.

La foarte scurt timp după ce am coborât din sala de nașteri și am ajuns în rezervă, mi-a fost adusă bebica și am încercat cu ajutorul asistentei de la neonatologie să o punem la sân. Din păcate, nu a fost chip să vrea, dar asta a ținut strict de ea. Procedura celor de la Medicover mi-a plăcut foarte mult. La doar 10 minute după naștere mi-a fost adusă pentru a facilita alăptarea, ceea ce mi s-a părut extraordinar și sincer nu am mai auzit de niciun spital unde să se procedeze așa.

După cum spuneam, bebica mea nu a a vrut la sân. Oricât de tare am încercat plangea și se zbatea și nu era chip să mănânce. A mâncat prima dată abia la 16 ore după naștere, adică a doua zi la prânz. Eu intrasem în panică neștiind de ce nu mănâncă, însă asistentele mă asigurau că nu este nicio problemă, că nou născuții au rezerve de nutrienți din burtică. Așa că am decis să aștept, că oricum nu puteam face nimic altceva. A doua zi la prânz a reușit să mănânce, dar doar cu ajutorul unui mamelon din acela de silicon care mi-a fost dat în spital și asta pentru că probabil era foarte înfometată. După aceea a fost din ce în ce mai greu să o pot pune să mănânce și abia reușeam printre plânsete și suspine. Sincer, a fost destul de chinuitor. Aici nu mi-au fost de ajutor deloc asistentele de la neonatologie care efectiv mă făceau să mă simt vinovată. Mi-au spus că bebica are urați în urina (sunt niște secreții roșiatice care în mod înfricoșător pentru mine, seamănă cu sângele) și că asta înseamnă că nu se hrănește suficient și că să "mă îndur" să le las să îi dea lapte praf, așa ca să o citez pe asistentă. Eram destul de supărată și amărâtă că bebe nu mânca, așa că am acceptat soluția salvatoare și mi-a fost adus un biberon cu lapte praf. Dar ce să vezi? Fetița mea nu voia să mănânce nici din biberon. Abia abia am reușit să îi dau o parte din lapte. Acum chiar că ajunsesem la culmea disperării.. Dacă nu mânca nici din biberon cum o puteam hrăni ca sa supraviețuiască și să crească mare? Acesta a fost cum spun eu "the lowest point", adică momentul în care chiar am simțit că nu mai pot. Și cel mai greu a fost cu asistentele de acolo. Unele mă tot îndemnau să îi dau lapte praf, altele mă făceau să mă simt vinovată că îi dau lapte praf și nu insist să o țin la sân. Eram foarte confuză și total nepregătită pentru o astfel de situație, fiind la primul copil.

Mi s-a spus că are icter. Știam ce înseamnă și știam că trebuie făcută fototerapie, ceea ce s-a și întâmplat. În ultima noapte a stat sub o lampă cu lumină fluorescentă. Problema a fost că seara, înainte de a o duce la neonatologie le-am rugat pe doamnele asistente să mi-o aducă noaptea dacă se trezește și chiar dacă nu se trezește să o trezească la 3-4 ore să mi-o aducă (ea dormea foarte mult de la icter și îmi era teamă să nu se deshidrateze). Bineînteles că m-am trezit eu speriată la 6 dimineața că nu îmi aduseseră fetița să mănânce și am mers la neonatologie să văd ce face. Ea era pusă acolo tot sub lampă și am vorbit cu o asistentă (se schimbase tura cred, că nu era doamna cu care vorbisem seara) și i-am spus că au trecut 6 ore și bebica nu a mâncat și am întrebat de ce nu mi-au adus-o. Am primit un răspuns foarte răstit cum că eu am adus fetița flămândă și că a trebuit să îi dea foarte mult lapte praf, iar acesta se digeră mult mai lent. Mi-a spus că știu ele mult mai bine decât mine ce e de făcut. Nu am avut ce face, m-am întors în rezervă, unde mi-au adus-o în 10 minute.

După cum ați putut citi în prima postare, am născut natural. La Medicover, pachetul pentru naștere naturală include două nopți de spitalizare. Eu după cea de-a doua noapte așteptam să plec acasă. În dimineața aceea am tot așteptat să vină cu actele, cu biletul de externare, să se întâmple ceva. Nu s-a întâmplat nimic. După prânz, am mers să întreb ce se întâmplă, că eu trebuia să plec acasă. Surpriză, toată lumea credea că eu trebuie să stau 3 nopți. Le-am explicat că pachetul meu de naștere naturală cuprinde două nopți și că eu vreau să merg acasă. Deja mă enervasem rău. L-am sunat pe doctorul ginecolog care a spus ca ajunge și el în curând în spital și vedem atunci. Eu eram hotărâtă să plec, deja începusem să îmi fac bagajul, când a venit în cameră la mine doamna doctor de la neonatologie, care mi-a arătat analizele Iuniei (proteina C reactiva si hemoleucograma) din care reieșea că are o infecție. Atât mi-a trebuit. Imediat după ce a ieșit doamna doctor din cameră am izbucnit în plâns și nu m-am putut opri prea ușor. Și uite așa am mai stat o noapte în spital pentru care am plătit în plus aproximativ 1000 de RON și am mai venit si următoarea zi să mai facem tratament. Într-adevăr, Iunia a avut infecție și așa mi-am explicat faptul că nu a mâncat deloc în primele ore de viață, dar mă întreb, dacă nu era infecția, cu ce mă mai țineau în spital încă o noapte?

După asta m-am calmat. Seara am mers la băița demonstrativă, care pentru noi a fost binevenită, pentru că singurul contact cu aceasta fusese un video pe youtube pe care îl văzusem despre cum să speli un nou născut, iar a doua zi după prânz, am plecat, Slavă Domnului, în sfârșit acasă. Acasă.. iarăși greu, dar asta este o altă poveste :)