top of page

Ajutor! Cum reclam Poșta Română?


Povestea acestui articol începe cu mine îndurând o durere teribilă de picioare, așteptând de două ore într-un oficiu Postal, în pitorescul nostru județ, Ilfov, din minunata noastră țară, unde sistemul este cel mai bine pus la punct (sunt evident ironică), România.

Ce s-a întâmplat?

Povestea începe acum mai bine de un an de zile cu o doamnă extrem de “compententă” de la primăria aceleiași localități din județul Ilfov, care i-a spus soțului, atunci când a depus dosarul pentru obținerea indemnizației de creștere copil, că nu o putem primi pe card deoarece statul nu virează banii la banca unde avem noi card și că trebuie să deschidem un nou cont la o altă bancă agreeată de stat ( am aflat după mai multe luni că de fapt banca noastră era agreeată de stat.. ca să vezi competența doamnei respective). Foarte drăguță, doamna respectivă, îi recomandă soțului să opteze să o primim prin poștă.. în caz contrar mai avea câteva drumuri de făcut pe la bancă, apoi înapoi la primărie. Timp, bani și nervi pierduți. Ce crezi că a ales soțul? Evident, poșta că doar îți vine acasă indemnizația. Și așa a fost.. până când am decis să ne mutăm.


Deci, ce se întâmplă atunci când poștașul nu te găsește acasă?

Avizul acela ajunge înapoi la oficiul poștal, împreună cu banii. Problema este că ei nu îți păstrează și banii. Nu au niciun fel de sistem. Pur și simplu vine cineva și cere pensia, primește banii din indemnizația ta. Mi s-a întâmplat să vin și să îmi spună că nu au bani și să mă cheme mai târziu. Au spus să sun înainte să le spun că vin după ei și îi păstrează acolo, ca să nu mai vin degeaba. Zis și făcut. A mers o lună.

Problema a fost că și acest “sistem” este o loterie. Am sunat luni seara și am întrebat dacă a ajuns indemnizația înapoi la oficiul poștal. Mi s-a spus că da, este acolo. Am întrebat dacă pot veni miercuri la prânz să o iau, dacă vor fi bani (nu mai voiam să vin degeaba 30 de km). Doamna de la telefon m-a asigurat că este ok să vin miercuri să o iau. Ajung azi la oficiul poștal. Stau 15 minute la coadă, ca să îmi caute talonul și să îmi spună că nu este acolo. Le spun că am sunat și mi s-a spus că va fi aici și miercuri la prânz când voi veni după ea. Doamna de la ghișeu o strigă pe “șefa” care , foarte răstită îmi spune că ea nu are bani, că ce sun să mi-o păstreze o săptămână.. Eram atât de uimită.. încât abia am putut să îi spun că am sunat luni, alarteieri, nu acum o săptămână. Am întrebat-o de ce mi-a mai spus să vin dacă nu aveam de gând să îmi dea banii. Mi-a spus că nu are ce să îmi facă și să aștept. Și am așteptat.. și am asteptat 2 ore în picioare. Iunia dormea în mașină. După 2 ore s-a trezit și evident trebuia să mănânce. Am întrebat cât mai durează la care nu am primit niciun răspuns.

Am întrebat ce soluție am, să îmi dea un răspuns, când să vin, ce să fac.. pur și simplu se făceau toate că nu mă aud.. ca și cum nu as fi fost acolo.. după ce stătusem două ore în picioare, eram cu un bebeluș după mine și venisem de la 30km depărtare.. Și uite așa am pierdut indemnizația pe luna aceasta, pentru care probabil trebuie să depun nu știu câte cereri și acte și care va veni în vreo 5-7 luni.