Majoritatea dintre noi, părinții, ne gândim că ceva nu e în regulă, că nu suntem suficient de buni părinți atunci când copilul se plictisește. Cred că este și mai greu atunci când copilul vorbește deja și se plânge pe un ton mofturos: “M-am plictisit!”. Noi suntem la stadiul în care, deși nu vorbește încă, atunci când e plictisită, nu o mai împaci cu nimic. O iau în brațe, nu îi convine. O pun jos, iarăși nu e ok. Nu îi place nicio jucărie, niciun joc din toate câte îi propun. Atunci îmi dau seama. E plictisită și trebuie să își găsească ea propriul joc. Da, mâțăie vreo două minute, după care găsește imediat ceva de făcut și de obicei, stă pe activitatea respectivă mai mult decât mi-aș fi imaginat. La început am simțit-o ca pe un eșec, ca și cum eșuez eu în a fi mamă și în a o ajuta să își dezvolte creativitatea și aptitudinile. Asta până când am mai citit putin despre acest subiect și am realizat că tocmai faptul că o las să se plictisească, o ajută să își dezvolte creativitatea.
Cum așa? Cum dezvoltă plictiseala creativitatea copilului? Ei bine, noi ca și adulți, când ne plictisim punem repede mâna pe telefon și cu siguranță, găsim ceva entertaining de făcut, nu? Același lucru, tindem foarte mulți dintre noi să îl facem cu copiii noștri atunci când se plictisesc. Însă atunci este cel mai important să nu facem asta. Pentru că plictiseala îi va provoca să găsească noi moduri de joacă, noi căi de a se distra și noi provocări ale imaginației lor.
Nancy H. Barkley spune:
” Înlocuiește timpul petrecut la televizor sau în activități structurate, cu un timp în care copilul să se bazeze doar pe imaginație. Pentru că, în ultimă instanță, imaginația este tot ce avem. Dacă un lucru nu poate fi întâi imaginat- un tort, o relație, leacul pentru SIDA— nu poate exista. Viața este legată de ceea ce putem visa noi. Eu nu pot planta imaginație în copilul meu, dar pot să îi ofer un mediu, unde creativitatea nu este doar o altă mizerie de strâns, ci este dovada succesului obținut în fața plictiselii. Este posibil ca plictiseala să ne conducă la cea mai bună versiune a noastră înșine, acea versiune care tânjește după risc, deschiderea minții și frumusețe de nebănuit. Dacă stăm nemișcați suficient de mult timp, vom putea auzi chemarea din spatele plictiselii. Practicând aceasta, vom căpăta imaginația necesară să ne ridicăm din nimic și să răspundem.”
Nu spun că activitățile structurate nu au rolul lor. Nu spun că un copil nu are nevoie de lecții sau timp efectiv de învățare, însă cred că este sănătos pentru el să aibă și un timp în care să se joace nestructurat. Să își inventeze propriile jocuri. Pentru copii, joaca înseamnă muncă. Ei așa muncesc și în felul acesta se dezvoltă.
De asemenea, oferindu-i copilului acest timp, îl înveți și să își gestioneze el singur timpul oferit. Desigur, tot într-un mod intuitiv și nestructurat, el își va aloca porțiuni de timp pentru fiecare activitate.
Este ok dacă se plictisește, este ok dacă se plânge. Va fi o perioadă scurtă, până când își dă seama ce să facă pentru a sparge plictiseala. Nu e nevoie să intervenim noi ca și adulți cu Gadget-urile noastre.
De ce pare așa o mare problemă plictiseala în ziua de azi?
Deoarece copiii sunt atât de obișnuiți cu timpul petrecut în fața ecranelor astfel încât nici nu se mai gândesc ei singuri la moduri în care se pot distra. Pur și simplu le dictează jocul de pe telefon.
Sunt obișnuiți ca tot timpul lor să fie structurat și nu sunt obișnuiți să găsească lucuri distractive de făcut în “timpul liber”.
Din nefericire, construim o viitoare generație dependentă de ecrane. Însă copiii au nevoie de interacțiune cu mediul înconjurător, au nevoie să construiască, să își imagineze, să se joace cu alți copii, nu doar să observe pasiv ceea ce le apare pe ecran.
Lăsându-l pe copil să se plictisească nu te face o mamă nepăsătoare. Lăsându-l să se plictisească, îl va provoca să creeze. Va crea un joc nou, o poveste, sau un nou tărâm. Va învăța să viseze și să își construiască cu mâna lui lucrurile visate. P.s.: Timpul acesta în care copilul își construiește singur propriile jocuri, nu trebuie să îl înlocuiască pe cel în care vă jucați împreună cu el:)
