Inteligența la copii
La ultima vizită la medicul de familie am fost întrebată: “Fetița știe trei părți ale corpului?”. Prima mea pornire a fost să mă panichez. Am răspuns: “Nu, nu cred că știe, cel puțin nu mecanic, pentru că nu am insistat pe asta..”, apoi după ce m-am prins că, de fapt, medicul căuta semne de autism, am adăugat: “ dar recunoaște rățuștele și mi le aduce dacă îi spun”. A schițat așa o nemulțumire, dar a trecut mai departe la a citi de pe veșnicele fișe-șablon pentru vârsta respectivă.
La întoarcere, în mașină, aveam procese de conștiință și mă gândeam “vai ce mamă groaznică sunt.. nu am învățat-o și eu care e ochiul, gura, nasul etc. Dacă ratează startul din cauza mea?” Apoi mi-am amintit de ce nu am învățat-o, nu de lene, nu că nu am reușit, ci pentru că nu am vrut, nu mi-am propus să o învăț asta. Nu mi-am propus să dezvolt un copil obișnuit să memoreze diverse lucruri cu care să mă laud eu că știe unde e ochiul de la 10 luni, sau alte “mândrii” din astea de-ale părinților, ci un copil care învață să creeze conexiuni, un copil care învață să gândească pentru sine, care nu ia de bun tot ce îi torn eu cu pâlnia în cap. Mi-am propus să o ajut la dezvoltarea inteligenței ei, nu la memorarea mecanică pentru a-mi satisface eu propriile ambiții de părinte.
LE: A nu se înțelege că am ceva împotriva testelor de la medicul de familie. Dimpotrivă, e bine că sunt, ca să depistezi din timp eventualele întârzieri cognitive. Am povestit întâmplarea tocmai pentru a sublinia cât de adânc înrădăcinată este memorarea (învățarea mecanică) și “măsurarea” copilului după capacitatea sa de memorare.
Ce este inteligența?
Iată ce spune DEX-ul că este: “INTELIGÉNȚĂ, inteligențe, s. f. 1. Capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior” Wow! Cum așa inteligența nu este acumularea de cunoștințe? Nu asta ne învăță școala? Cine ia cele mai bune note? Cine știe toată lecția! Care e cel mai deștept copil? Cel care știe toate părțile corpului!
De fapt, inteligența este capacitatea de a crea conexiuni rapid, de a reuși să legi și să dezlegi lucrurile astfel încât să înțelegi problema și să găsești o soluție. Inteligența înseamnă să creezi o cale, acolo unde nu pare a exista niciuna. Eu cred că inteligența și creativitatea merg mână în mână. Evident că ai nevoie și de cunoștințe pentru a știi ce, cum și când funcționează, dar dacă vrei să dezvolți inteligența copilului tău, nu te baza în primul rând pe memorare.
Cum poți, în mod practic să îți ajuți copilul să își dezvolte inteligența?