top of page

De ce nu îmi place să merg la dermatolog


De un timp încoace, mă lupt cu o acnee foarte severă, apărută, cel mai probabil, în urma unui dezechilibru hormonal (deci e posibil să te sperii dacă ne întâlnim pe stradă:) ). Așa că, evident, împinsă de toată lumea, am ajuns și la dermatolog. 

Recunosc că este categoria de medici la care îmi este cel mai greu să merg. Am mai fost pe la vreo trei, înainte să o am pe Iunia, pentru cele patru coșuri pe care le aveam pe față și am primit o mulțime de recomandări de analize și creme exagerat de scumpe care nu m-au ajutat cu absolut nimic. Astfel că, eu spun că reticiența mea față de medicii dermatologi, e justificată.

Dar în fine, am decis să merg. Am făcut programare la o doamnă doctor, cu aproape două săptămâni înainte. În seara de dinaintea programării, sunt sunată de la clinică, și mi se spune să anulez programarea pentru că doamna doctor nu poate ajunge și să o pun în altă zi, mai devreme, că dânsa nu vine așa târziu. Programarea era la ora 19:00, ca să poată sta soțul cu Iunia, după serviciu. După ce așteptasem două săptămâni, nu mai voiam să aștept. Salvarea mea a venit de la Docbook.ro. Am intrat frumușel în aplicatie și am căutat un dermatolog care să fie disponibil cât mai repede. Zis și făcut. Am găsit repede un dermatolog, care mi s-a părut a fi bun și pe care să îl găsesc la o clinică în apropiere (Intermedicas, o clinică fancy, chiar lângă Arcul de Triumf). M-am gândit în mintea mea: "Wow! Mai rapid de atât nu aveam cum să găsesc un medic!"

Noaptea de dinaintea programării a fost cu plânsete, urlete și nesomn, așa că dimineața abia abia m-am trezit și am ajuns la clinică, într-un trafic infernal, cu o mică întârziere. În mașină m-am mai uitat încă o dată în aplicație să fiu sigură că era ora corectă. Era.. și eu întârziam. Am ajuns la clinică și mă uitam din minut în minut la ceas. M-am liniștit atunci când am ajuns la recepție și doamna de acolo, foarte calmă, mi-a cerut buletinul și mi-a spus că mă va invita doamna doctor în cabinet. Yeees! Reușisem să nu ratez prgramarea :)

Doamna doctor dermatolog, deși foarte drăguță, nu a reușit să-și ascundă șocul la vederea feței mele "leproase", după cum mă tot plâng la soț. Apropo, dacă ne întâlnim pe stradă, să știi că nu e lepră, doar acnee :) Evident, soluțiile au fost cele clasice, antibiotic și încă vreo 3 creme scumpe și greu de găsit (atât de greu de găsit, că am mers la 4 farmacii să le găsesc). Dacă nu aș fi vrut bebe, recomandarea doamnei doctor era bineînțeles, Roaccutane. În mintea mea, nu mă puteam gândi decât că e așa clasic.. leacul mai rău ca boala.

Și totuși, de ce nu îmi plac dermatologii?

Cel mai puțin complex răspuns este: "pentru că tratează simptomatic", după cum s-a exprimat și doamna doctor. Adică pentru acnee, dăm antibiotic, pentru inflamație. Niște creme la exterior și gata. Problema este că organismul nostru e un întreg și pielea este doar o parte din acest întreg. Ea este, în sine și un organ excretor, care are de suferit atunci când toxinele din corp sunt mult mai multe decât poate ficatul să scoată afară din corp. Acneea este un simptom, nu o cauză. Nu îmi plac dermatologii pentru că sunt prea focalizați pe bucățica lor. Îți dau antibiotic și nu mai contează că faci alte probleme de sănătate de la ele, acneea s-a rezolvat, nu? E pe principiul, dacă te doare capul, te lovesc în picior și ai scăpat de durerea de cap, nu mai contează că te-ai ales cu alta. 

Acneea mea severă a apărut în urma pierderii unui bebe din burtică. Și deși toate sunt legate și au o cauză internă, sunt trimisă de la ginecolog, la dermatolog, la endocrinolog și te miri pe unde voi mai ajunge. Nu îmi plac dermatologii pentru că își dau ochii peste cap când le spui de detoxifiere, toxine și cauze interne ale simptomelor externe. Nu îmi plac pentru că au impresia că pot rezolva orice problemă cu o pastiluță sau o cremă foarte scumpă, care să suplinească lipsurile. Dar organismul uman nu funcționează așa. Dacă nu găsești cauza, în momentul când ai întrerupt pastiluța, problemele reapar. Mă refer aici la o altă "soluție" pentru coșuri și anume anticoncepționalele. Nu tratezi cauza pentru care corpul tău nu produce suficienți hormoni de un anumit tip, ci doar îi introduci artificial. Și apoi, când îi elimini, automat corpul, pentru că nu a "învățat" să îi producă, nu o va face și problemele vor reapărea. Cred că medicii s-au blocat în bucățica lor și eu, ca și pacient, trebuie să iau toate bucățelele, să le unesc și să stau să mă întreb care e oare imaginea de ansamblu?

Recunosc că mă simt înfrântă.. am ales să iau antibioticul, pentru că m-am săturat de veșnica întrebare: "Vaai, dar ce ai pățit?" Știu că echilibrarea hormonală durează luni și luni de zile.. iar eu sunt prea obosită ca să mai lupt cu toate vocile care spun: "Ia antibioticul și scapi". Rămâne totuși de văzut ce anume înseamnă și scăparea..

2 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate
Abonează-te la newsletter
pentru a primi emailuri periodice cu noutățile de pe site, dar și activități educative pentru copii și module creative de învățare.

*Vei primi emailuri periodice cu noutățile de pe blog și/sau activități educative pentru copii. 

bottom of page