Atunci când Iunia era bebe, când nu începusem încă nici diversificarea, mă tot informam despre cum este mai bine să procedez. Unul dintre subiectele controversate și care nasc mereu certuri între mămici este zahărul. Pe de-o parte erau mămici care susțineau în mod înfocat și agresiv să nu dăm zahăr la copii, iar pe cealaltă parte erau mămicile care spuneau că dulciurile sunt bucuria copilăriei și că nu e așa rău să mănânce și ei câteva.
Am căutat să mă informez de ce anume nu e zahărul bun pentru copii. Evident, știam că le dă energie mai multă decât este nevoie, dar nu cunoșteam, la vremea aceea, niciun alt motiv. Tot ce am găsit au fost motivele de bun simț, despre energie crescută, despre riscul de diabet și obezitate și mai ales despre faptul că dacă îi învățăm de mici cu această adicție, le facem un rău pe termen lung, pentru că atunci când vor fi mari, le va fi groaznic de greu să renunțe la zahăr. Și, mai ales, această ultimă afirmație m-a făcut să încerc să fiu echilibrată și să iau decizia ca măcar până la vârsta de un an, să nu primească niciun fel de dulciuri. Și deși au insistat mulți, pe multe părți, m-am ținut tare. După ce a împlinit un an, nu eram sigură cum să procedez. Am încercat să le limitez pe cât posibil, să nu cumpărăm dulciuri în mod normal, dar dacă mergeam pe la cineva sau primeam musafiri (care aduc dulciuri, de obicei), o lăsam să mai guste câte ceva. Iarăși dacă mai ieșeam în oraș o mai lăsam să guste niște înghețată. Dar în general eram cuprinsă de un sentiment de vinovăție, ba că nu limitam suficient de mult dulciurile, ba că eram nesigură dacă nu cumva o privez de bucuriile copilăriei. Eram chiar la mijloc, neștiind ce să fac și simțindu-mă vinovată pentru orice decizie aș fi luat pe subiectul acesta.
Însă, după episodul meu relativ recent cu problemele hormonale (vezi aici) am citit și m-am informat mai mult despre efectul zahărului în organism și m-am îndreptat, în sfârșit într-o parte. Pentru că principala noastră (a oamenilor în general) motivație de renunțare sau limitare a zahărului este greutatea corporală, am început cu studiul de acolo. Am descoperit că nu este vorba doar de numărul de calorii și cum se spune, că trebuie să arzi numărul de calorii pe care îl ingerezi. Este puțin mai complicat. Pentru că hormonii și sistemul nostru hormonal ne influențează și modul în care luăm în greutate și dăm jos. Cum vine asta, poate te întrebi? Păi prin intermediul insulinei. Insulina este tot un hormon și este afectat de nivelul de zahăr din sângele tău. Acum problema e așa.. atunci când un singur hormon este în dezechilibru, îți va dezechilibra tot sistemul hormonal. Pentru că dacă doar depășește puțin limita sau e puțin mai scăzut decât range-ul lui, va avea efecte și asupra celorlalți hormoni, deoarece toți hormonii sunt legați între ei și dacă unul nu “funcționează” va duce din aproape în aproape, la dezechilibrarea întregului sistem hormonal. Cred că un medic endocrinolog ar putea explica mult mai bine și mai clar decât mine, dar.. ne mulțumim cu ce avem:) Așadar, care e toată treaba cu hormonii? Păi, din cauza dereglărilor hormonale nu doar că ne îngrășăm mai mult și mai repede, nu doar că ne este încetinit metabolismul astfel încât devine o sarcină aproape imposibilă să mai dăm jos kilogramele în plus, dar există și consecințe mai grave. Din cauza dereglărilor hormonale din ce în ce mai multe femei rămân foarte greu gravide, sau chiar nu reușesc deloc să aibă un copil. Tot din cauza lor se pierd 1 din 5 sarcini. Din cauza dereglărilor hormonale apar și faimoasele chisturi ovariene. Pe lângă aceasta, cele mai groaznice efecte ale dezechilibrelor hormonale sunt cele de natură psihică: depresie, stres, anxietate, atacuri de panică, insomnie șamd. Nu spun că zahărul duce automat la dereglare sau că din cauza lui apar toate tipurile de dereglări hormonale, dar la cât de extrem de pline de zahăr sunt dulciurile în ziua de azi, cred că favorizează problemele hormonale. Noi nu am fost făcuți ca și organism să mâncăm atât de multe glucide. Corpul nostru trebuie să fie și el în echilibru, iar la cât de mult zahăr are o singură prăjiturică de la cofetărie, în ziua de azi, numai echilibru nu e. După ce am pierdut sarcina și am tras atât de multe cu acneea aceea hormonală, am renunțat la zahăr și am fost mult mai strictă și cu Iunia. Problema reală în zilele noastre este că oricât am reduce noi zahărul, tot nu îl putem elimina. De ce? Pentru că este prezent peste tot! Și în pâine și cereale și în untul de arahide mâncat dimineața, ba chiar și în humus. În orice! Oricât de tare aș vrea, nu reușesc să gătesc non-stop, nu reușesc să fac pâine toată ziua și nu reușesc să elimin toate alimentele din comerț. Pur și simplu nu am cum! Dar.. pot limita zahărul prin eliminarea dulciurilor și prin analizarea ingredientelor de pe eticheta produselor. Multe mămici spun că nu se moare de la puțin zahăr. Și așa e. Nu se moare. Doar creează dependență și apoi dereglări hormonale. Și îți condamni copilul la încetinirea metabolismului (deci greutate mare), apoi, în cazul fetelor, la ovare polichistice (se zice că în ziua de azi nu mai există femei fără chisturi pe ovare, oare de ce anume?!), la depresie și posibil la sterilitate (la ora actuală sunt estimate 48 de milioane de femei care suferă de inefertilitate și numărul este în creștere). Nu zic să fim absurzi, să fim agresivi sau fanatici în a spune stop zahărului, dar cred că cel mai înțelept este să îl limităm, să eliminăm mai ales dulciurile clasice (prăjituri, ciocolată, sucuri, etc). Dragilor, hai să fim înțelepți! Gusturile se educă. Un copil nu are nevoie de dulciuri, doar dacă îi sunt date frecvent și este pornită dependența de ele. În caz contrar, nici nu va știi și nici nu va cere. Ca și sfaturi practice eu am mers mai mult pe gustări sărate sau fructe. Ca și înghețată, există rețete faine pe internet de înghețată fără zahăr care se fac extrem de simplu, doar la blender (am și eu una pe pagina de Facebook a blogului, dacă ai nevoie). A fost o perioadă când am făcut dulciurile în casă (pandișpan, cheese cake etc) încercând să pun mai puțin zahăr sau îndulcitori naturali (miere, ulei de arțar etc- nu recomand neapărat stevia- unele studii spun că provoacă infertilitate), însă am decis, mai ales după pierderea de sarcină, să elimin absolut orice tip de dulce, fie el chiar și home-made. Singurele excepții sunt atunci când mergem în vizită. Pentru că toată lumea (inclusiv copiii) mănâncă, mai fac și eu o excepție pentru Iunia, dar cu limită. E totuși fain că, în general, există o cultură mai ales a celor care sunt deja părinți, să întrebe dacă are voie dulciuri sau nu copilul și așa mai scap:) Așadar, hai măcar să limităm zahărul, dacă nu și în alimentația noastră, măcar în cea a copiilor noștri. Hai să le dăm un start bun în viață lipsit de dependența de zahăr și toate problemele pe care le aduce cu ea! P.s: Nu fabulez treaba cu infertilitatea de la zahăr! Știu personal câteva femei care au putut rămâne gravide doar după ce au renunțat la zahăr, la sfatul medicului ginecolog. P.s.2: Eu am impresia așa despre mine că sunt echilibrată în treaba asta cu limitarea zahărului, dar mi-am dat seama zilele trecute, că Iunia nici nu recunoaște ciocolata dacă o vede într-o carte și are doi ani deja😂 Bine.. ce caută ciocolata într-o cărticică de copii.. e o altă poveste.
