top of page

Gratificarea întârziată la copii


Dacă ai avea de ales între a obține ceva micuț și fain ACUM și între a obține ceva mult mai mare și mai extraordinar după o AȘTEPTARE lungă și grea, ce ai alege? Dar pe copilul tău ce l-ai sfătui să aleagă? Un job acum cât încă nu a terminat liceul, sau să aibă răbdare să îl termine, să dea bacalaureatul, să facă o facultate și să obțină un loc de muncă muult mai bun decât ar obține fără să fi terminat liceul?

Poate mulți dintre noi vom spune: ”Ce prostie! Normal că jobul după ce faci o facultate e mai bun”. Și așa este. Dar.. e tentant pentru un adolescent care își dorește independență și să aibă banii lui, să nu mai depindă de părinți încă 5 ani, cât mai are de studiat, e tentant să renunțe la școală și să obțină jobul și banii aici și acum. Și degeaba îi spui tu, ca și părinte, că pe termen lung e mai bine să aștepte și să rămână în școală. E prea târziu. Deoarece el nu a învățat gratificarea întârziată la timpul potrivit, adică atunci când era doar un copilaș.

Ce înseamnă asta, mai exact?

Gratificarea întârziată a pornit de la un faimos experiment făcut în anul 1960 la Stanford University pe 100 de copii. Fiecărui copil i s-a pus în față o bezea, apoi i s-a promis că va mai primi încă una, doar dacă va rezista tentației de a o mânca pe prima în timpul cât va rămâne singur în cameră. Apoi adultul ieșea din cameră pentru 15 minute. Ecuația era simplă, o bezea acum sau două mai târziu. Au fost copii care au înfulecat-o imediat, alții care au rezistat câteva minute, iar alții care au rezistat până la final. Interesant a fost că acești copii au fost urmăriți timp de 40 de ani (evoluția lor în viață a fost urmărită), iar cei care au rezistat tentației până la final au avut rezultate școlare mult mai bune, nu au avut probleme cu drogurile sau abandonul scolar, au fost mai sociabili și mai descurcăreți în viață.

Experimentul a fost repetat de mai mulți cercetători sub diverse forme în încercarea de a clarifica dacă această caracteristică de a întârzia gratificarea este ceva înnăscut sau se poate învăța. Astfel că a fost un experiment, de exemplu, în care copiilor li s-au promis diverse lucruri înainte de a primi bezeaua, li s-a dat un set de creioane și li s-a promis că vor primi mai târziu altele și mai faine, dar o parte din copii le-au primit, iar cealaltă parte nu. Cei cărora nu li s-a respectat promisiunea făcută cu creioanele, au mâncat imediat bezeaua, evident, deoarece nu mai credeau în promisiunea celei de-a doua bezea, după ce fuseseră înșelați o dată, însă ceilalți au fost motivați de răsplata mai mare și au așteptat.

Ceea ce vrea să spună acest experiment este faptul că gratificarea întârziată este o calitate pe care o putem antrena, o putem încuraja în copiii noștri încă de la vârste foarte fragede.

Cum îi putem încuraja pe copiii noștri să aștepte mai mult pentru o răsplată mai mare?

1. Ținându-ne MEREU promisiunile

Este super important ca noi, părinții, să avem un cuvânt de onoare, iar atunci când le promitem ceva copiilor noștri, chiar dacă ieșim în pierdere, să ne ținem cuvântul. Eu așa procedez. Adică, uneori când e greu la cumpărături și vrea neapărat o gustare, îi promit că îi voi lua ceva fain, ce îi place ei, dar doar pentru acasă, dacă ia pufuleți de la magazin, nu va mai primi desertul sau orice îi promit eu și chiar dacă nu tot timpul îmi convine, mă țin de promisiune.

Iarăși dacă suntem la o întâlnire și am nevoie să stea puțin liniștită sau să se joace cu alți copii, îi promit că atunci când vom ajunge acasă o voi lăsa în piscina gonflabilă (jucăria ei preferată- băițaaa), sau că va primi desene în mașină sau orice altceva îmi mai trece mie prin cap să îi promit în clipa aia. Însă ea știe că eu mă țin de cuvânt, orice i-am promis, chiar dacă apoi îmi dau seama că a fost o tâmpenie, mă ț