Pentru atunci când pierzi o sarcină


11 săptămâni și 2 zile de sarcină, iar eu mă regăsesc într-un cabinet medical cu soțul și pitica, povestind entuziasmați cu doamna doctor cum că am venit să vedem bebele la prima ecografie. Eu, foarte zen, îi spun doamnei doctor că prima sarcină (cea cu Iunia) a fost perfectă, că nu am avut și nu am nicio problemă de sănătate și niciun avort sau pierdere de sarcină. Mergem la ecografie toți 3 entuziasmați să vedem bebele. Punem gelul acela pe burtică și începem ecografia. Eu entuziasmată, abia așteptam, îi tot spuneam piticei că o să îl vedem pe bebe. Dintr-o dată văd că doamna doctor se schimbă la față și mă întreabă câte săptămâni de sarcină ar trebui să am. Îi spun că 11, în timp ce îmi piere zâmbetul de pe față. Inima începe să îmi bată mai tare, iar ochii parcă îmi sunt acoperiți de ceață. Instinctiv, îmi dau seama că este ceva în neregulă. Mă gândesc prima dată la malformații, sindromul Down, asta e sigur. Inima îmi bubuie de zici că o să îmi spargă pieptul. Ahh asta e.. nu aud nicio bătaie a inimii.. O întreb pe doctoriță, cât de calm pot: “Credeți că e oprită în evoluție, nu-i așa?”, iar ea îmi spune că nu este ceea ce se aștepta să vadă la o sarcină de 11 săptămâni și că mai vrea să investigheze.

Am trecut, în minutele acelea, pe masa aia de ecografie prin cele mai complexe și diferite stări, de tristețe, de furie, de vinovăție, de învinovățire a altora și câte altele or mai fi fost. Eram doar bucuroasă că soțul ieșise deja afară cu Iunia, că nu aș fi vrut să trăiască momentul odată cu mine. Mi-am reținut lacrimile, gândurile și sentimentele, cât a fost nevoie, până am stabilit, cu doamna doctor, ce este de făcut și apoi am plecat. Am spus “La revedere” asistentelor si doamnelor de la recepție ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Am ajuns la mașină, m-am uitat pe geam la Iunia și i-am zâmbit, apoi m-am urcat în față, am închis ușa și am izbucnit într-un plâns violent, de se zguduia mașina. Nu îmi mai amintesc drumul și discuția până acasă, dacă a fost vreuna, însă știu că tot mai speram, speram să fie o greșeală. Am sunat a doua zi dis-de-dimineață și mi-am făcut programare la medicul cu care o născusem pe Iunia. Speram să fie o greșeală și să îmi spună că totul va fi bine. Găsisem programare peste 4 zile. În următoarele zile, am avut musafiri, am mai povestit cu oameni, am avut oarecum activitate. Încercam să evit, să nu mă mai gândesc. Încă nu aveam niciun semn că am pierdut sarcina, nici măcar cea mai mică și nesemnificativă sângerare. Apoi, a venit o seară, cea de-a doua seară după ecografie, în care am fost singură și am avut puțin timp. M-am gândit, am analizat și m-am rugat. Stând așa cu mine însămi și cu Dumnezeu, dintr-o dată, mi-a fost clar că bebe nu mai e, că nu mai sunt gravidă cu siguranță. În seara aia, am adormit cu o inimă zdrobită, dar și ușurată. A doua zi dimineața, la prima oră, am început să sângerez. M-au sunat și cei de la policlinică legat de programarea pe care o aveam următoarea zi la medic și le-am spus că nu mai am nevoie de ea. Îmi era clar că pierdusem sarcina și acum începeam să o elimin. Îmi este foarte greu încă, să povestesc acest episod din viața mea, dar nu o fac pentru că vreau să afle toată lumea ce greu mi-a fost mie să pierd o sarcină, ci pentru că 1 din 5 sarcini sunt pierdute la ora actuală și deși nu doresc absolut nimănui să treacă prin asta, cred că e important să fii informată și să știi ce este de făcut în cazul în care sarcina ta va fi acea 1 din 5 sarcini pierdute.. Este o teamă generală, mai ales legată de infecție. În 3% din cazuri, se poate produce o infecție a uterului și pot fi complicații grave. Din această cauză, în România, majoritatea medicilor fac chiuretaj, adică îți “curăță” ei membrana uterină cu anumite ustensile, care îți îndepărtează evident și o parte din straturile membranei uterine. Care sunt consecințele? Ei bine, pentru că membrana are nevoie de ceva timp să se refacă, nu vei rămâne prea repede însărcinată. Din păcate, știu un singur caz, ce-i drept, al unei femei care a rămas sterilă după chiuretaj. Pur și simplu, pentru restul vieții nu a mai putut avea copii. Nu zic că e o regulă, însă e o posibilitate. Eu am fugit de chiuretaj cât am putut. De ce? Pentru că știam că totuși 97% dintre femei NU fac infecție dacă sunt lăsate să elimine natural sarcina. Pentru că știam că al nostru corp are capacitatea să o elimine foarte bine, fără efecte adverse, în timpul necesar fiecărui organism. Am povestit că după ecografie, am rămas în cabinet și am discutat cu medicul. Mi-a spus că putem să mai așteptăm o săptămână să se elimine singură, dacă nu va începe eliminarea, o să îmi dea niște pastiluțe care o vor porni și în cel mai rău caz, dacă fac infecție sau e ceva în neregulă ajungem la chiuretaj, dar mi-a spus clar că este în ultimă ultimă instanță. M-am bucurat enorm că am făcut atâtea cercetări înainte și am ales un medic pro natural, care nu sare din prima la chirurgie invazivă, ci lasă corpul și natura să facă ce știe ea mai bine, să ducă la capăt cu bine procesul de eliminare. Și așa a fost! Am eliminat sarcina natural, fără nicio infecție, fără niciun bau bau. Am sângerat 10 zile. În prima noapte a fost greu, cu dureri mari și sângerări abundente, apoi următoarele 9 zile a fost destul de light, însă mai aveam ceva dureri ușoare. Eliminarea naturală a sarcinii mele oprite în evolutie i-a dat timp organismului dar și psihicului meu să își revină. Pe lângă faptul că s-au reglat hormonii, am avut și timp de jelit. Nu a fost ușor, eram doar eu și pitica acasă și în cea mai mare parte, eu zăceam, dar tot nu aș fi apelat la chiuretaj dacă nu aveam nevoie de el. Și într-adevăr, m-am regăsit în cele 97% dintre femei, care nu au avut nicio problemă și au eliminat tot, în mod natural, fără temuta infecție. Am avut grijă să îmi iau temperatura zilnic și să observ simptomele, însă absolut totul a decurs absolut normal. După ce s-a oprit sângerarea, am mers la o ecografie de control, unde mi s-a confirmat că totul este în regulă, că a fost eliminată toată sarcina și că putem chiar de luna aceea, dacă vrem, să mai încercăm să facem bebe. Am spus repede un maaare “Nu” pentru că simțeam nevoia de câteva luni de pauză, de încărcare a bateriilor, de procesare a pierderii. Și le-am avut și tare bine mi-au prins:) Acum, ce poți face în cazul unei pierderi de sarcină sau dacă se suspectează că este oprită în evoluție? Dacă ești în România, neapărat caută un medic pro natural, care să te lase să elimini natural, să nu sară cu chiuretajul din prima, dar și să urmărească evoluția. E important să fii urmărită de un medic, nu ne putem preface că acele 3% cazuri de infecție nu există, dar avem nevoie să găsim medicii care realizează că nu e invers, riscul de infecție nu e de 97%, ci e unul foarte mic, de doar 3%. Dacă ești în afară, acolo nu ar trebui să ai probleme, deoarece medicii nu sar cu chiuretajul una două. Dacă ai o sarcină oprită în evoluție, iar eliminarea nu pornește, ia-ți timp să procesezi. În sarcină și naștere, psihicul contează enorm. Eu stătusem peste 5 săptămâni cu o sarcină oprită în evoluție în uterul meu, fără nici cel mai mic simptom, iar după ce am realizat că bebe nu mai e și că într-adevăr am pierdut sarcina, imediat, chiar în dimineața următoare a început sângerarea. Nu prea cred că e coincidență. Apoi, știu că e greu când treci prin asta și te sperie și cel mai mic simptom. Și eu am avut nevoie de reasigurare și sunt recunoascatoare că am putut povesti cu o doula faină, care m-a încurajat în proces. E normal să elimini muuult, s-a strâns ceva țesut acolo (sacul gestațional și tot ce cuprinde el), e normal să fie și țesuturi albicioase eliminate, e normal să ai ceva dureri (uneori chiar mari). Nu e normal să ai febră. Verifică-ți temperatura și tine legătura cu medicul tău. Gândește-te că eu am eliminat o sarcină oprită în evoluție la 6 săptămâni abia la aproape 12 săptămâni teoretice de sarcină. Deci 6 săptămâni a fost acolo în uter și nu s-a infectat. Apoi am aflat că poți să aștepți chiar până la 8 săptămâni maxim. Mie mi-a prins foarte bine să elimin natural. Am avut timp de vindecat și fizic și psihic și pe lângă toți hormonii care și-au revenit, am avut și timp de jelit și procesat pierderea, treptat și ușor, în ritmul meu. Nu aș fi putut să duc un chiuretaj și din pricina aceasta. Nu aș fi putut după 11 săptămâni în care am știut că sunt însărcinată, a doua zi imediat să nu mai fiu, deoarece a îndepărtat doctorul tot. Apoi eu una nu aș fi putut să merg direct la chiuretaj sau să iau pastile dacă nu eram sigură că am pierdut sarcina. Aș fi avut remușcări toată viața întrebându-mă dacă nu cumva fusese o greșeală și eu mi-am omorât copilul. În cele mai multe cazuri, ecografia e clară, însă dacă mai există și cea mai mică fărâmă de speranță, așteaptă până ajungi tu la certitudinea că bebe nu mai e. Dragilor, după cum probabil este evident din acest articol și altele scrise de mine, eu susțin nașterea naturală nemedicalizată și de asemenea, cred că al nostru corp a fost creat cu procese prestabilite în toate cazurile, iar eliminarea unei sarcini pierdute este unul dintre aceste procese perfect puse la punct. Am experimentat aceasta și nu mă poate convinge nimeni de contrariul. Si deși este o experiență grea și nu o doresc nimănui, realitatea este că în ziua de azi, este foarte des întâlnită. Însă acesta este un proces experimentat de femei de mii și mii de ani de când este Pământul. P.s.: Eu nu sunt medic și nici nu dau sfaturi medicale. Am povestit experiența mea și ceea ce cred eu. Dar recomand neapărat supravegherea de către un medic pro natural și eliminarea naturală a sarcinii oprite în evolutie în primele săptămâni (aproximativ în primele 8 săptămâni), sub supravegherea acestuia.

P.s.2: Cel mai greu îmi era atunci când eu eram în procesul greu de eliminare a sarcinii oprite în evoluție și unele persoane mă tot înnebuneau cum de stau așa, să merg la spital, cum e posibil, nu mi-e frică de ce se poate întâmpla? Persoane total neinformate, care ar lăsa medicul să le scoată și un rinichi sănătos. De aceea, te rog, dacă ai altă părere și povestești cu cineva care tocmai a pierdut o sarcină și își dorește să elimine natural, nu îi expune părerea ta și fricile tale, adâncindu-i durerea. Cred că îi ajunge prin ce trece. Dacă este urmărită de un medic pro natural, lasă medicul respectiv să își facă treaba.

P.s.3: Fiind un subiect dificil pentru mine, îmi dau seama că e posibil să nu fi fost foarte coerentă și structurată, însă stau la dispoziția oricui pentru clarificări.

LE (septembrie 2019): Am mai trecut printr-o sarcină, pe care am dus-o la capăt, după această sarcină pierdută (Poți citi aici povestea nașterii).

Acum am o a doua fetiță superbă de 4 luni. Ceea ce m-a ajutat să mă refac și să mă reglez hormonal și să pot apoi rămâne din nou gravidă și să țin sarcina, au fost aceste suplimente naturiste, Angus Castus, care au rolul de a echilibra sistemul hormonal feminin și ajută mai ales în cazul lipsei de progesteron. E important totuși să te consulți cu un medic, pentru că fiecare organism reacționează diferit. Eu nu sunt medic, ci sunt doar o mămică, ce povestește din experiența ei. De asemenea, dacă ai un istoric legat de depresie, Vitex nu este recomandat.



#sarcinapierduta #sarcinapierdutaeliminare #sarcinaopritainevolutie #sarcinaopritainevolutieeliminare #eliminarenaturalasarcinaopritainevolutie #eliminarenaturalasarcinapierduta #littlecornerofjoy #sarcinapierdutablog #experientasarcinapierduta #sarcinaopritainevolutieblog #simptomesarcinapierduta #simptomesarcinaopritainevolutie

Produse pe care le recomand*:

IMG_9548.JPG
IMG_9319.JPG
IMG_9549.JPG
IMG_9551.JPG

* Acestea sunt câteva produse pe care le folosesc de ani și ani de zile, pe care le iubesc și care mi-au ușurat mult viața de mămică. Pentru că le am deja de câțiva ani, unele dintre ele au fost înlocuite în magazine cu modele mai noi.

Linkurile sunt afiliate.

Abonează-te la newsletter
pentru a primi emailuri periodice cu noutățile de pe site, dar și activități educative pentru copii și module creative de învățare.

București, Romania

  • facebook
  • instagram
  • pinterest

©2020 LITTLE CORNER OF JOY. TOATE DREPTURILE REZERVATE.