În a zecea zi după naștere, m-am trezit dis-de-dimineață (nu că aș fi dormit noaptea prea mult, dar ce să faci, așa e cu un nou născut:) ) hotărâtă să ieșim din casă! Și când spun “ieșim” mă refer la toată familia, toți patru.
Schimbăm noi piticele de scutece și pijamale. Pe pitica nr.1 printre proteste, alergat și tot ce se poate. Pitica nr. 2 e prea mică să protesteze. La ea e simplu, deocamdată:)
Apoi, ne așezăm și noi la masă pentru un mic-dejun întârziat, după care vine partea cea mai grea, să găsesc niște haine de ieșit din casă, care să mă încapă. Momentan pijamalele și hainele de gravidă își fac treaba pe acasă, dar ce mă fac când ies din casă?
Fără să exagerez, cam o oră mi-a luat să probez toate potențialele haine, care m-ar fi putut încăpea, în acest stadiu. S-a sfârșit bineînțeles cu mine jelind și soțul consolându-mă. Până la urmă am găsit o pereche de pantaloni care îmi erau mari înainte de sarcină și o bluză mai largă. Nu e ideal, dar cu toții știm că în 9 luni ai construit burtica, în 9 luni o dai jos. Deci “răbdare și entuziasm”, mi-am zis: “Astăzi ies din casă!”.
Toate bune și frumoase. Se îmbracă și soțul și este timpul să ne încălțăm. El se ocupă de pitica cea mare, eu o pun pe Arielle în scoică. Leg centurile, pun păturica, o așez numai bine, mândră de mine că încă nu am uitat cum să fac asta.
Când să o încălțăm pe Iunia însă, surpriză, a făcut caca. Pfoai! Fugi, spal-o, schimb-o, cu tot cu protestele de rigoare! Nici nu terminăm bine cu ea, că se trezește pitica cea mică. Plânge și ea săraca de foame. Ce să fac? O scot din scoică și îi dau să pape. Între timp, pitica cea mai trage de mine “hai hai mami”, “mami, pune-ți pantofii”.
Apoi, pentru că este plină de lăptic, trebuie să o schimb și pe Arielle. I-am ales special o salopetă de prințesă, foarte frumoasă (adică o salopetă cu puțin tulle), pe care evident nu a văzut-o nimeni, pentru că a stat acoperită cu păturica😅
O pun din nou în scoică, pregătesc geanta de bebe, verific să fie totul închis acasă (deși plec doar până la cel mai apropiat hipermarket) și ies pe ușă. Mă urc repede în mașină ca și cum aș vrea să mă asigur că nu se mai întâmplă nimic și ieșim, în sfârșit, pe poartă! Răsuflu ușurată! Am reușit!!! Uitându-mă la ceas, îmi dau seama că ne-a luat 3 ore să ieșim din casă! Da, fără să exagerez, trei ore! Nici nu vreau să mă gândesc cât de greu este să ieși cu mai mult de doi copii!
Adevărul e că atunci când ai un singur copil este ceva drăguț, vezi în oraș, un cuplu cu un bebe drăguț, când însă ieși cu doi copii, practic sunteți un cuplu cu un circ după ei😅 Sau cel puțin, din interior, așa se simte! P.s.: Există speranță! A doua oară ne-a luat doar 45 de minute să ieșim, deci progresăm:)
