top of page
Poza scriitoruluiLittle Corner Of Joy

Când bebe confundă ziua cu noaptea


A fost o perioadă când am ocolit subiectele legate de bebeluși și copii mici și grupurile pe care se vorbea despre ei. Mă gândeam că am depășit oarecum etapa și nu îmi sunt folositoare astfel de subiecte. De când sunt gravidă cu bebe doi însă, parcă tot aș căuta subiecte și articole despre etapa de început cu un bebeluș. Trebuie să recunosc că am uitat o mare parte atât din bucuriile perioadei, cât și din provocările ei.

Tot citind astfel am observat că multe proaspete mămici se confruntă cu o problemă, cu care m-am confruntat și eu atunci când Iunia era mică și pe care am reușit să o rezolv, cu o metodă simplă, dar foarte puțin cunoscută.

Așadar, ne apropiam de vârsta de două luni a Iuniei și ea dormea chiar bine ziua, dar noaptea avea vreo 3 ore de joacă (cam în intervalul 3-6 dimineața) în care evident și eu moțăiam mai mult plângând de somn, lângă ea. Inițial am încercat să o țin mai mult trează ziua, însă asta o suprastimula și devenea și mai obosită și mai agitată, somnul de zi devenea mai scurt, însă cel de noapte tot nu se îmbunătățea. Intram într-un cerc vicios. Cu cât era mai obosită, cu atât mai greu adormea.

Bun.. deci m-am dat bătută și am lăsat-o să doarmă ziua. Am încercat apoi să dorm cu ea ziua. Când dormea ea, încercam și eu să dorm. Uneori funcționa, dar de cele mai multe ori nu. Aveam și de gătit, de spălat, de făcut lucruri prin casă și nici nu sunt persoana care să poată dormi foarte bine ziua. În scurt timp eram epuizată și disperată. Aceasta era perioada în care juram că eu alt copil nu mai fac😅 Am început să scormonesc prin tot Internetul în căutarea unei soluții. Am citit tot ce se poate citi despre somnul bebelușilor și metode de sleep training și blânde și mai puțin blânde și experiențe de-ale mămicilor și soluții radicale sau mai așezate. Erau păreri și păreri, dar nu soluții foarte concrete și o explicație plauzibilă pentru fenomenul pe care îl experimentam.

Până când, într-o zi am dat de un articol în care o mămică povestea despre problema aceasta și explica foarte fain de ce unii bebeluși confundă ziua cu noaptea. Stând în burtică timp de nouă (de fapt 10!) luni, bebelușii nu știu când e zi sau noapte. Acolo e mereu cam același mediu, semi-întuneric, poate cu mici excepții mai străbate puțin lumina puternică a soarelui, dar în principal ei nu fac diferența între zi și noapte și ritmul lor circadian nu este bine definit. În articolul citit de mine mămica făcea comparație cu piloții de avion, care au probleme cu somnul din cauza faptului că schimbă fusul orar foarte des și cărora li se recomandă plimbări la apus, chiar atunci când apune soarele și puțin după, pentru ca, instinctiv, organismul lor să perceapă ritmul circadian, respectiv fusul orar pe care se află. Sper să nu spun prostii, dar asta îmi amintesc eu din articol. Îmi e tare ciudă că nu m-am gândit atunci să îl salvez! Cred totuși că pe Pinterest l-am găsit, deoarece era în engleză.

Concluzia acestui articol era că dacă vrem ca bebele să se prindă cum stă treaba cu diferența dintre zi și noapte, să facem plimbări chiar înainte de apus până după ce deja este întuneric afară, bebelușii fiind martori ai înserării propriu-zise, cum apune soarele și cum lumina se transformă în întuneric. Mie mi-a sunat ca o soluție bună, neagresivă și plauzibilă. Astfel că o săptămână și un pic (până în două săptămâni) am ieșit afară la plimbare cu bebica, cu puțin înainte ca soarele să apună. Îmi amintesc că știam zilnic la ce oră apune soarele și ieșeam cu jumătate de oră înainte și mai stăteam încă o jumătate de oră, până se întuneca bine de tot. Era întuneric beznă și eu dădeam ture cu căruțul prin parcare😅

Daaar a funcționat! A meritat din plin și deși nu știu exact cum și când, bebele meu a priceput diferența dintre zi și noapte și cu mâna pe inimă îți spun că, deși probleme cu somnul am mai avut, totuși noaptea a început să o doarmă (cu pauzele de rigoare pentru mâncat, bineînțeles). În plus, i-am creat și o rutină care continuă și până în ziua de azi (aproape 2 ani și jumătate) seară de seară. Singurul lucru pe care l-am scos pe la 15 luni parcă, a fost băița de seară, în rest cititul poveștii și rugăciunea înainte de culcare sunt o rutină pe care o avem oriunde și oricând. În serile în care am mai omis rutina, că eram plecați în vacanță sau se făcuse prea târziu, ei bine, am avut nopți nu tocmai bune. Știu că poate sună prostesc.. și poate te gândești “Eh ce știu Bebelușii dacă îi plimbi seara să facă ei diferența dintre zi și noapte?” dar cumva știu, au în interiorul lor un mecanism care îi învață această diferență, iar unii bebeluși au nevoie de mai mult timp ca să se adapteze, față de alții, dar toți reușesc, într-un final.

Așadar dacă ești o mămică ce nu doarme noaptea, care trebuie să stea și ziua cu copilul tot ea, care trebuie să și gătească și să mai facă una alta prin casă tot ea.. Dacă ești o mămică extenuată și epuizată încearcă plimbarea aceasta la apus cu bebelușul. Pentru mine chiar a funcționat. Am de gând să mă plimb și cu bebe doi la fel, indiferent dacă isi va găsi mai ușor ritmul circadian sau nu, pentru că o plimbare pe înserat nu îi strică nici mămicii și nici bebelușului și e o metodă faină și relaxantă de a-ți ajuta bebelușul să înțeleagă diferența dintre zi și noapte. Ce spui? Încerci?:)

P.s.: Dacă știi pe cineva care ar avea nevoie de articolul acesta acum, o proaspătă mămică sau graviduță, dă-l mai departe. Tare mult m-ar fi ajutat să fi știut informațiile acestea încă din sarcină, dar le-am aflat abia când m-am lovit de ele, că așa se-ntâmplă de obicei, nu?

Later edit (septembrie 2019): Am născut și cea de-a doua fetiță și funcționeazăăă!!! În primele zile de viață (în a 3-a sau a 4-a zi) am ținut-o pe bebelină special trează ca să prindă apusul. Vreo 2 zile la rând am procedat așa. După 2-3 săptămâni de viață a început să doarmă toată noaptea (12 ore), iar înainte de asta, avea o singură trezire la 4 sau 5 dimineața (după ce am ținut-o să prindă apusul, deoarece în primele zile a avut mai multe treziri pe noapte).

Funcționează! Nu ai nimic de pierdut dacă încerci :)

Iar dacă ai probleme cu somnul bebelușului, citește și articolul acesta referitor la Reflexul Moro, care este cauza trezirilor dese ale bebelușilor. De asemenea, pe noi ne-a ajutat mult săculețul de genul acesta pentru somnul de noapte, în special la cea de-a doua fetiță, care a dormit de la o lună toată noaptea.



 

4 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate
Abonează-te la newsletter
pentru a primi emailuri periodice cu noutățile de pe site, dar și activități educative pentru copii și module creative de învățare.

*Vei primi emailuri periodice cu noutățile de pe blog și/sau activități educative pentru copii. 

bottom of page