Noi avem o regulă. Pentru că nu dorim să fim nici părinții aceia care spun tot timpul “nu” și nu îi cumpără nimic copilului, dar nici cei care îi cumpără orice oricând, încontinuu, risipind bani în detrimentul copilului, care se va plictisi instant de jucării și nu le va mai aprecia valoarea, noi am decis să fim echilibrați. Regula noastră este o singură jucărie. Când mergem în magazin are voie să își aleagă o singură jucărie pe care o vom cumpăra. Dacă vede una mai frumoasă, ne întoarcem înapoi și o punem la loc pe prima și tot așa. În cazul în care vrea o jucărie prea scumpă pentru bugetul nostru, îi sugerez alte două opțiuni de jucării, în prețul nostru și întotdeauna renunță la jucăria cea scumpă, alegând una dintre opțiunile propuse de noi. Ia timp și perseverență, dar la noi deja e bine închegată regula. O folosim și la dulciuri. Are voie un singur produs, iar dacă găsește ceva mai interesant, îl ducem înapoi pe raft pe primul. Dacă tu, părintele, ești perseverent copilul o va lua ca pe un lucru știut apoi și nu va mai opune rezistență. Regula e regulă doar, nu? Mi-a luat totuși ceva timp până m-am prins de ideea aceasta cu două opțiuni, deci dacă ai văzut o mamă disperată și un copil care urla și bătea din mâini și picioare lângă o jucărie care costa cât jumătate de salariu, eu eram aia😅
Iarăși noi mai folosim oferirea aceasta de două opțiuni și atunci când nu vrea să mănânce. Nu vrea și nu vrea și deja începe să fie irascibilă de la nemâncat. E un cerc vicios. Noi am reușit să îl spargem punându-i în față 2 opțiuni de mâncăruri. Când ea zicea nu, noi îi spuneam opțiunile, ea tot refuza, noi îi tot spuneam opțiunile. La un moment dat, era prea irezistibil să nu aleagă ceva și făcea alegerea, noi atingând-ne scopul.
Acestea au fost modurile principale în care am ales noi să punem în practică acest concept și am vrut să îți ofer și o parte practică, însă acum aș vrea să clarific de ce, spun specialiștii, e important să le oferim copiilor opțiuni:
1. Pentru a construi încrederea în sine
Luarea deciziilor este un aspect important al consolidării încrederii în sine. Când micuțul tău ia o decizie și merge bine, el se va simți mândru și acest lucru va ajuta la crearea încrederii și va continua să dezvolte abilități pozitive de luare a deciziilor si spre adolescență și vârsta adultă.
2. Pentru a-l învața să fie responsabil
Viața este definită prin alegerile pe care le facem și este important să ne echipăm copiii să învețe abilități de luare a deciziilor încă de la o vârstă fragedă. Construind mici alegeri în rutina de zi cu zi, îți înveți copilul să fie o parte activă a procesului de luare a deciziilor și să învețe să gestioneze atât deciziile, cât și rezultatele (indiferent dacă aceste rezultate sunt cele dorite sau nu). Practic copilul va trebui să își asume responsabilitatea în cazul în care ceva nu merge bine cu alegerea făcută. Doar a fost alegerea lui.
3. Învață să rezolve probleme
Nu toate deciziile pe care le face copilul vor avea un rezultat pozitiv, iar atunci când o decizie vine cu un răspuns nedorit, copilul învață să rezolve problemele prin decizie și să ia o decizie mai bună data viitoare. Dacă, de exemplu, piticul tău decide să poarte pantofii preferați în parcul plin de noroi și apoi aceștia se strică, își va aminti asta data viitoare când mai merge în parc și va lua o altă decizie.
4. Pentru a se simți apreciat
După părerea mea, una dintre cele mai importante (și adesea trecute cu vederea) sarcini ale părinților este a-l face pe copil să se simtă apreciat. Copiii sunt adesea mai creativi și mai perceptivi decât adulții. Alegerea unui copil are la fel de multă valoare ca a unui adult și vrem să ne asigurăm că, copiii noștri știu că recunoaștem asta și recunoaștem valoarea pe care o aduc familiei noastre. Recunoașterea micilor lor alegeri este o modalitate ușoară de ne împuternici copiii și de a le arăta că sunt valoroși în ochii noștri.
Acestea sunt lucrurile bune pe care le cultivăm în copiii noștri atunci când le oferim opțiuni, pe lângă faptul că ne pot face și nouă viața de părinte mult mai ușoară. Cum ți se pare ideea aceasta a oferirii de opțiuni copilului? Ai procedat așa cu copilul tău? Cum te-a ajutat?
