top of page

Cum e să fii lăuză


Te simți ca un tanc, abia te mai miști și ai o burtă de zici că ai înghițit o minge de Basket. Te uiți în oglindă și visezi la clipele de după naștere, când vei reveni la a fi suplă și vei păși ușor și grațios, îmbrăcată într-o rochiță lejeră, ce îți va pune în valoare silueta proaspăt recăpătată și ținând în brațe cel mai frumos și scump bebeluș. Ah ce perfect o să fie! Trebuie doar să naști și gata, trece greul!

Nu-i așa că acesta este cel mai întâlnit vis, atunci când ești pe final de sarcină și simți că nu mai poți? Ei bine, doar asta este, un vis.


După ce naști, treci de la statutul de gravidă la cel de lăuză, până la 6 săptămâni după naștere. Ce se întâmplă în acest timp? Ca să demontăm din start miturile, voi spune doar atât: nu scapi de burtă, cel puțin nu imediat. După expulzie, nu te dezumfli dintr-o dată, revenindu-ți la forma de dinainte de naștere și e bine să nu ai această așteptare. Vei ieși din spital, cel mai probabil cu o burtică de gravidă cam pe la 4-5 luni de sarcină. Usor usor, burtica își va reveni la forma de dinainte de naștere, dar e posibil și să nu revină, fără eforturi.


Ok, ajungi acasă. Primești mesaje de felicitări și oamenii te întreabă când pot veni să “vadă copilul”. Simți că parcă te-au lovit în moalele capului. Te uiți în jur și vezi haine peste tot, pamperși plini, pe care nu ai mai apucat să îi arunci la gunoi, pompa de muls, pe care nu ai apucat să o speli, îți aduci aminte că nici să mănânci nu ai apucat și apoi te îndrepți spre oglindă. Aproape că nu te recunoști. Cearcănele negre îți acoperă jumătate de față, burta îți atârnă ca o gelatină pufoasă, ce are o linie neagră chiar pe mijloc și care nu vrea deloc să se integreze în restul corpului, deși o legi zilnic cu centura postpartum. Să nu mai spun de buric. Oare o să intre vreodată înapoi, în interior, la locul lui?

Astăzi iarăși nu ai apucat să faci duș. Când a adormit în sfârșit bebele, te-ai simțit prea obosită. Ai zăcut pe canapea și ai butonat mecanic telefonul. Nici nu știi pe ce s-a dus o oră. Ai verificat vremea de 2 ori și ai răspuns la mesajele de felicitare, apoi s-a trezit.. te uiți la ceas: o oră. A dormit doar o oră! O iei de la capăt! Sânii te ustură de zici că îți pune cineva un fier încins pe mameloane, când atingi cu bluza. Cine a spus că alăptarea vine natural, habar nu avea despre ce vorbește. Te încearcă multe sentimente. Te intrebi dacă nu cumva chiar nu ai fost făcută să fii mamă. Ți se pare groaznic de greu și îți vine să plângi de oboseală. Și colac peste pupăză, faci drumuri la toaletă non-stop, ba ca să scoți toată apa reținută în sarcină, ba ca să îți schimbi absorbantul. Da, te așteaptă câteva săptămâni bune de sângerări după ce naști (săptămâni, nu zile!). Trebuie să scoți cumva tot sângele adunat în nouă luni, nu-i așa? Și știi ce nu te așteaptă după ce naști? Sexul! 6 săptămâni de abstinență totală. Nu că ai fi în stare oricum.

Ai oră fixă de jelit. Nu știi exact de ce plângi, dar așa îți vine. Te simți copleșită de multe ori. Te gândești: oare acum o să mai pot să ies vreodată din casă și să merg unde vreau eu? Și ai vrea. Dar te gândești că bebele mănâncă non-stop aproape. Și ce fel de mamă ai fi să îl lași cu altcineva? Și în plus, cu ce te-ai îmbrăca? În afară de hainele de gravidă nu te mai încape nimic! Te trezești probând toate hainele care înainte îți erau largi, dar care acum nu te încap sub nicio formă. Te apucă plânsul, din nou. Soțul îți spune că lui îi place de tine așa și că nu-i nimic, e o etapă de tranziție, îți vei reveni. Te bufnește plânsul și mai tare. Te holbezi la sânii imenși, care au crescut peste noapte. Și tu care credeai că în sarcină sunt mari! A dormit și bebe mai mult și simți că ai pietre în loc de piept și doare, doare tare.

Îți chiorăie mațele. “Ah da, tot nu am mâncat încă” îți spui. Deschizi frigiderul și te uiți luuung. Îl închizi la loc și iei untul de arahide. Îți pui o felie și apuci să mănânci jumătate din ea, că apoi plânge bebe, din nou. În timp ce fugi să îl iei în brațe îți zici că trebuie să nu mai uiți iarăși să comanzi ceva de mâncare. Vine seara și respiri ușurată. Îi faceți băiță lui bebe și îl puneți la somn. Te grabesti să mai strângi, ca să te pui repede la somn. Ai 3, maxim 4 ore de somn. Asta dacă va fi o noapte din cele bune.

Cam așa a arătat experiența mea de lăuzie, de două ori, diferența fiind că a doua oară trebuia să am grijă și de încă un bebe de aproape trei ani, gelos pe bebele cel nou. Nu spun că e la toată lumea la fel. Dacă ai ajutor, probabil va fi mai ușor. Dar e bine să nu ai așteptări irealiste. Acestea te vor arunca în depresie, când vei vedea că nu sunt împlinite. Nu te aștepta să îți revi