Cum să fii bogat
*Nota editorului (Geanina): Soțul meu este foarte bun în tot ceea ce ține de finanțe. Face buget, știe cele mai bune aplicații și unelte financiare și are și principii financiare puternice. Eu, în schimb, sunt mai cheltuitoare și dezordonată cu finanțele. De aceea, m-am gândit că, mai ales cu pandemia aceasta oamenilor ca mine, ne-ar prinde bine niște sfaturi financiare. Așa că l-am rugat să scrie un articol. Iată ce a ieșit:
Hai să fim sinceri, la un nivel sau altul, fiecare dintre noi își dorește să fie mai bogat. Că e vorba de bani, sau lucruri, posesiuni sau confort, dorința de a avea chestii care să aducă împlinirea se regăsește cumva în cotloanele minții noastre. Ca orice temă dezbatuta intens în lumea asta și cand vine vorba despre bani, oamenii sunt polarizați, merg la extreme. Cei mai puritani dintre noi ar spune că dorința de a avea lucruri în care să ne găsim împlinirea este rea în sine, doar materialism, care ne va aduce mereu dezamagire. Alții ar spune că nu e nimic rau în a fi împlinit și fericit de pe urma lucrurilor pentru care, până la urmă, ai muncit. Dar dacă ar fi un alt fel de a te uita la bani, bogăție și lucruri materiale?
Folosește banii ca pe o unealtă, nu ca să ții scorul
Am crescut într-o familie în care toate nevoile materiale ne-au fost împlinite, nu am simțit lipsa niciodată, dar nu aș putea spune că eram avuți, nu aveam lucruri extravagante care te fac să zici “A păi ăștia sunt bogați”. Dar am crescut cu o apreciere pentru lucruri cu un design reușit, mi-a plăcut să construiesc lucruri cu mâna mea, să mă bucur de utilitatea lor și de felul în care îmi fac viața mai ușoară. Deci recunosc, sunt “materialist” și ca unul care îmi place să am lucruri și să mă bucur de ele, m-am lovit de cealaltă tabără, care spunea că lucurile materiale sunt rele. O idee despre care, mai tarziu, am ajuns să aflu că vine de la filosoful grec Platon, care susținea că lucrurile materiale sunt rele, că lucrurile spirituale sunt bune și că omul va fi cu adevarat bun doar atunci când se va detașa complet de lucrurile materiale. Această idee s-a strecurat ușor în cultura morală a societății noastre. Problema cu lucrurile sau banii nu este că sunt materiale sau folositoare, ci mai degrabă pentru că sunt palpabile și pot fi numarate. E mult mai usor să fie folosite pentru a ține scorul și a-ți conferi un statut, decât pentru utilitatea lor inițială. Dacă numarul lucrurilor sau suma din bancă este mai mare decât a vecinilor, colegilor sau prietenilor, atunci mă simt bine, sunt împlinit, iar dacă lucurile stau invers, atunci sunt neîmplinit. Dar dacă privești lucrurile sau banii pentru ceea ce sunt de fapt, niște unelte (pe care se întamplă să le deții) pentru a-ți face viața ta și a altora mai ușoară, atunci nu vei mai trece mereu prin acel carusel al împlinirii și neîmplinirii.
Gândește în procente nu în sume
Viața e nedreaptă. Oricâte povești cu final fericit am auzit când eram mici, odată ce am scos puțin capul în lume, am simtit pe propria piele că viața nu e deloc despre flori și curcubee. Ne naștem în familii diferite, cu abilități diferite, avem oportunități diferite și venituri diferite. Iar acum, pentru că trăim într-o lume în care tehnologia ne-a pus la dispoziție moduri în care putem să ne comparăm foarte ușor, nu doar cu vecinii sau apropiații nostrii, ci practic cu orice om de pe planetă, diferențele pot căpăta dimensiuni considerabile.
Atunci ai două opțiuni, fie te victimizezi și îți plangi de milă că viața ți-a împărțit o mână proastă de cărți și că plăcinta ta e mai mică decât placinta vecinului tau. Sau.. poți să te oprești din comparații și să te gândesti că fiecare are 100% din plăcinta lui.
Ce vreau să spun cu asta? Atunci când ești pus în fața deciziei de a cumpăra ceva, nu te gândi că acel lucru costa x lei, ci gândește-te ce procent din venitul tău reprezintă acei x lei.
Să zicem, de dragul matematicii, că ai un venit ipotetic de 3000 de lei, iar o pereche de adidași, care îți plac mult, costa 300 de lei, te întrebi: ”E mult? E putin? Îmi permit?”
Te uiți în jurul tău și te compari cu alții, pe care îi vezi că poartă adidași frumoși de 300 de lei și atunci te gândești că e ceva normal și că dacă alții își permit, sigur îți permiți și tu. Dar dacă te gândești că în procente 300 de lei sunt 10% din venitu