Pe YouTube, de obicei, ascult muzică, în cea mai mare parte, în timp ce fac curățenie prin casă. Rareori chiar stau să vizionez un clip. Nu este și cazul soțului. Mare fan YouTube, știe tot ce mișcă pe acolo, sau așa mi se pare mie. Eu sunt cu cărțile, blogurile, cititul în general, iar el cu tot ce ține de video. Dar uneori încercând să facem și activități împreună, ajungem să ne mai uităm și pe YouTube.
Eu sunt fan Andi Moisescu și acum că e și pe YouTube m-am gândit că ar fi ceva fain de vizionat. Și deși ceea ce face Andi mi se pare fain (tot un “Apropo TV” dar cu secvențe de pe YouTube), recunosc că am fost de-a dreptul șocată să (re)descopăr ceea ce mai este popular pe această rețea de socializare, zilele astea. Pe scurt, copii și adulți ce promovează mașini scumpe, haine de firmă, cât de cool ești dacă ai bani și cum trebuie să faci orice ca să ai bani, că ăsta-i țelul în viață. Înțelegi acum de ce România este chiar în topul țărilor cu firme producătoare de videochat? Pentru că este o metodă perfectă ca să faci bani rapid și ușor, care se duc la fel de rapid și ușor pe haine de firmă și mașini scumpe, care te fac să fii la fel de cool precum idolii tăi de pe YouTube.
Cred că acum câțiva ani am aflat și eu de Shelly, un băiat de liceu din Craiova, care face filmulețe pe YouTube, ajuns acum idolul adolescenților români. L-am reținut pentru că este din Craiova, ca și mine și pentru că mi s-a părut că are potențial.
În ultima vreme însă, având câteva contexte cu copii mai mari decât ai mei am aflat vestea bombă că și-a luat Youtuber-ul Shelly o super mașină scumpă și “șmecheră” și toți copiii vor acum și ei să facă bani cât să își ia o mașină, exact ca a lui.
Acest eveniment combinat cu ceea ce este în trend în România zilelor noastre, m-a făcut să îmi fie frică efectiv pentru viitorul fetelor mele. Ca orice părinte normal (zic eu) am început să îmi storc creierii să mă gândesc cum fac să nu ajungă să aibă mentalitatea asta și să își ia ca modele în viață niște copii care se amăgesc pe ei înșiși și pe alții că a avea bani îți aduce automat fericirea în viață și aprecierea celor din jur? Și îmi zic: “Gata emigrez! Problema e clar țara în care trăim, incultura, manelele, prostia ridicată la rang de lege șamd”. Mă gândesc: “Pentru copii faci orice. Plec nenină, plec!”.
Problema e.. unde plec? Pe altă planetă? Noi avem impresia că răul vine tot timpul de undeva din exteriorul nostru, însă adevărul e că răul vine de cele mai multe ori din interiorul nostru. Credem că România e așa cum e din cauza oamenilor din vârf, din conducere. Dar adevărul e că noi îi punem acolo pe oamenii ăștia. Credem că Youtube-ul ne strică odraslele, dar adevărul e că noi îi ținem acolo pe youtuberii ăștia. Ca și politicienii, ei au influența aceasta pentru că noi le-o dăm, noi ne uităm la ei.
Și e momentul să recunoaștem și să ne asumăm responsabilitatea ca părinți. Vrem ca ai noștri copii să aibă alte valori, mai înalte, mai nobile, mai inteligente, decât făcutul banilor ușor, rapid și cu orice preț? Vrem să spulberăm ideea că o mașină scumpă te arată mai “spălat” și mai sofisticat decât ești în realitate? Pentru că te poate arăta, dar de fapt, tu tot ăla rămâi, doar că dormi în mașină ca să îți poți plăti ratele la ea. Singurul scenariu în care copiii noștri vor avea un alt set de valori este acela în care noi, părinții, avem un alt set de valori. Dacă pentru noi este mereu “the Next thing” ei ce să vadă? Dacă ne dăm peste cap, facem rate, facem foamea, să luăm o mașină pe care nu ne-o permitem, sau dacă, după ce în sfârșit, ne-am luat un televizor în living nu ne mai convine și în scurt timp, mai facem încă o rată să luăm unul mai mare și pe ăsta îl mutăm convenabil în dormitor, ce să vadă copiii noștri? Ba parcă nici bucătăria nu ne mai place. S-a demodat de anul trecut și suntem în competiție cu prietenii noștri, nu putem rămâne în urmă totuși. Și este mereu următorul și iarăși următorul lucru. “Ah.. dacă aș avea pc-ul ăla de gaming viața ar fi mult mai bună” sau “Dacă aș avea și eu niște haine mai noi aș fi mult mai frumoasă și deosebită”. Oare nu gândim la fel ca și copiii noștri preadolescenți? Poate le mascăm mai bine, dar adevărul este că sunt și gândurile noastre.
Deci, de ce copilul tău vrea o mașină ca a lui Shelly? Pentru că asta vede în jur. Acestea sunt exemplele. Oamenii cu bani sunt șmecheri, sunt valoroși, nu contează cum și ce au făcut pentru banii respectivi sau cine sunt ei (a se vedea modelul lui Gigi Becali). Dar problema nu e neapărat ceea ce vede, ci ceea ce nu discerne copilul. Dacă nu discerne faptul că mașina se davaloriează în prima clipă când ai ieșit cu ea pe poarta fabricii, că hainele se deteriorează și în final ajung la gunoi, că admirația oamenilor este subiectivă și trecătoare și că dacă te bazezi pe ea îți așterni o întreagă viață de dezamăgiri, ei bine aici e adevărata problemă.
Și aici intrăm noi, părinții, în acțiune. Dacă vrem ca piticii noștri să aibă alte valori decât ceea ce se “urlă” pe toate canalele, atunci noi trebuie să le exemplificăm aceste valori.
Pentru că mașinile, hainele, avuțiile și orice ai putea avea în viața aceasta se duc. Și cu ce rămâi? Ce ai adus cu tine când te-ai născut și ce iei cu tine când mori?
Ce e important în viață?
“Scopul vieții nu este să fii fericit cu orice preț, ci să fii de folos, onorabil, să ai compasiune, să facă o diferență faptul că ai trăit pe acest pământ și ai trăit bine”
Ralph Waldo Emerson
Tot uitatul acesta pe YouTube mi-a adus aminte de o întâmplare din liceu. După cum am povestit, liceul l-am făcut în orașul natal, în Craiova, recunoscut pentru sărăcia lucie și în același timp numărul mare de BMW-uri, pe metru pătrat. În timp ce ne întorceam de la școală, am avut o discuție șocantă (pentru ambele părți) cu o colegă. Am întrebat-o care e visul ei în viață, cel mai mare? Care e dorința ei cea mai arzătoare, pe care vrea să o înfăptuiască în viața asta? Răspunsul a fost, să reușească să își ia un Audi Q7. Sincer, a fost un șoc pentru ambele părți. Eu visam să schimb lumea, să fac ceva care să dăinuiască după mine, ceva măreț etc etc și am fost absolut șocată și bulversată de răspuns, iar ea a fost, la rândul ei, mișcată și uimită de răspunsul meu. Acum însă gândește diferit, este o persoană care schimbă lumea în jurul ei cu adevărat și care face o diferență, lăsând ceva valoros în urmă, oriunde merge.
De aceea am și scris acest articol. Nu pentru că am ceva cu youtuberii sau cu lucrurile materiale în sine, ci pentru că vreau să spun tuturor că ele ar trebui să fie doar mijloace prin care să facem lumea un loc mai bun, nu să ajungă scopuri ale vieții noastre. L-am scris pentru că am speranță. Speranță de schimbare. Pentru că vreau să văd și oameni care promovează altceva pe Youtube și pe rețelele de socializare, care (craioveni sau nu) să-și depășească fudulia de oltean ahtiat după cel mai nou BMW, să-și suflece mânecile, să lucreze BINELE în viața aceasta și precum colega mea, să își găsească în adâncul sufletului visul acela măreț umbrit de mașina cea scumpă.
sursă foto: NordWood Themes on Unsplash
