top of page

De ce nu îmi pun copilul pe Facebook


Circula, mai demult, pe internet, un filmuleț pe care nu am reușit să îl mai găsesc acum. Poate l-ai văzut și tu. Era vorba despre un tip care abordează o fată, pe stradă și o întreabă "Nu-i așa că mâncarea ta preferată este chilli?", tipa, uimită "Wow da.. așa este", apoi o mai întreabă "Nu-i așa că, vineri, ai fost la magazinul Rosefield?" Deja începe să i se pară suspect fetei, dar el îi tot tot pune întrebări, până ajunge la adresă.. " Nu-i așa că stai pe strada ...., nr. 87?", după care, fata scoate telefonul, hotărâtă să sune la poliție. Este convinsă că are de-a face cu o persoană care o urmărește într-un mod total nepotrivit. Atunci bărbatul respectiv îi arată camera ascunsă și îi spune că toate aceste lucruri le-a aflat din postările ei de pe Facebook. Nu, nu și-a listat ea adresa, ci a pus o poză cu ea, făcută în fața casei ei, pe care scria numele și numărul străzii. Nu era scris mare, însă la o simplă mărire a fotografiei, puteai vedea clar adresa.

Acesta este doar un exemplu care arată că de fapt, punem pe rețelele de socializare, mult mai multe detalii decât am da, în "viața reală", unei cunoștințe. Ei bine, lucrurile se complică și mai mult când vine vorba de copii.

Pe scurt, am doar două motive, mari și solide, pentru care nu îmi pun copilul pe rețelele de socializare. Există mult mai multe argumente, dar sunt două dintre ele, care îți schimbă perspectiva, efectiv. Iată-le:

1. Pentru că nu mi se pare safe ( în siguranță, nu găsesc o traducere mai bună acum).

Te așteptai la acest argument, nu? Dar înainte de a decide, în mintea ta, că exagerez, doar îngăduie-mi câteva rânduri. Câți prieteni ai pe Facebook? 100, 500? Peste 1000? Poate ai doar 50. Dar cu câți dintre ei te-ai văzut săptămâna aceasta, luna aceasta sau chiar anul acesta? Nu te-ai întâlnit cu toți 50, nu-i așa?:)

Dar poate că prietenii tăi de pe rețelele de socializare sunt oameni cumsecade, oameni în care ai încredere, cu care te simți în siguranță. Dar câți dintre ei sunt doar cunoștințe, oameni cu care te-ai întâlnit de maxim 3 ori toată viața? Poți să "bagi mâna în foc" pentru ei?

De asemenea, dacă unul dintre prietenii tăi dă LIKE sau comentează la o poză de-a ta, aceasta va putea fi vizualizată și de cele câteva sute/mii de prieteni ale cunoștinței tale, care ți-a dat LIKE. Practic, aproape oricine poate vedea pozele tale pe Facebook, oricât de atent ai fost tu la setările de confidențialitate. Și chiar chiar nu ai cum să îi cunoști pe toți sau să știi ce și cum gândesc. Nu ai cum să știi cine este sau nu este pedofil, sau violator sau efectiv psihopat. Știu știu, te gândești că e prea mult, că mă gândesc prea departe, că exagerez. Pe asta se bazează și ei. Realitatea este că nu mă gândesc deloc prea departe. Facebook-ul chiar este cea mai bună rețea de spionaj și noi furnizăm informații valoroase, fără niciun cost. Știi doar că informația este putere, iar în secolul nostru nu mai sunt banii puterea principală, ci datele(informațiile)!

2. Pentru că îmi place autenticitatea.

Cred că cele mai frumoase momente trăite sunt cele când ești offline(deconectat). Cred că cel mai fain este să îți spună La mulți ani, doar persoanele care nu au nevoie de Facebook ca sa știe când este ziua ta. Cred că, un moment special, isi pierde farmecul atunci când îl expui brutal câtorva mii de persoane și apoi stai să numeri like-urile.

Mi se pare fain ca persoanele care văd poze cu copilul meu să fie implicate în viața lui. Mi se pare fain să îți pese atât de mult, încât să ceari pozele, să depui un efort.

Claca de la poartă, pe care o găsești de obicei prin sate, s-a mutat pe Facebook. Nu mă interesează cu adevărat ce face copilul lui X, vreau doar să mai văd o bârfă așa, despre el, sau despre familia lor. Nu îmi pasă suficient de mult încât să dau un telefon să întreb ce mai face copilul. Nu. Vreau doar să consum. Văd repede. Dau un like, dacă îl dau. Apoi bârfesc " Ai văzut ce face copilul lui X?".

Autenticitate. Un cuvânt mare. Social media ne mănâncă autenticitatea relațiilor. Dar de fapt, noi ne facem asta și la fel creștem și generația viitoare. Îi învățăm să fie superficiali, dar de fapt îi condamnăm la singurătate.

Și da, am avut ș