Despre ce pot eu și ce poate Dumnezeu

“Mami, vleau lapte” aud în primă fază. Având bebelina cea mică în brațe mormăi un: “Imediat”. “Maaaami vleau lapte acum în cănuță”, continuă ea. Las pitica cea mică jos, pe covor, la centrul de activități și mă întorc către frigider să scot laptele. Îl iau frumos din frigider, cu gândul să îl pun în cană. Închid ușa frigiderului și când mă întorc, mai să fac atac de cord. Îmi scapă, îngrozită, un “Nuuu” răgușit și sugrumat. Fac doi pași și ajung la ele, dar deja e prea târziu și bebelina începe să plângă.


Ce se întâmplase? Pitica cea mare, din foarte multă iubire, o luase în brațe pe Arielle, iar când m-am întors eu, nu a mai putut să o țină și i-a dat drumul să cadă pe covor. Distanța nu era mare, a căzut pe moale, pe covor și a plâns foarte puțin, doar așa de sperietură. Dar atunci am realizat cât de adevărată este zicala aceea cu “o secundă să te întorci cu spatele și baaam, copiii fac nefăcutul”.


Altă dată, urcam scările cu Iunia. Ea în față, nu voia în ruptul capului să o țin de mânuță, iar eu chiar în spatele ei, păzind-o să nu se întâmple ceva (atunci nu o aveam pe Arielle încă). Și cum urcam noi așa frumos scările, ajungem la ultima treaptă. Eu, lipită de ea, în spate. Păi ce să vezi? Se împiedică și se lovește cu gura, în față, de ultima treaptă! O iau repede în brațe, o consolez, o pup, verific să nu fie nimic grav, să aibă toții dinții și după ce constat că nu-i nimic serios, mă liniștesc.

Totuși, după ambele episoade, îmi amintesc că mi-a rămas un timp gândul la cât de mult credem noi ca părinți că deținem controlul și că de noi depinde protecția copilului, când de fapt controlul nostru asupra circumstanțelor este unul destul de mic, iar tragedia poate lovi și dacă suntem la doi pași distanță.


Eu am obiceiul să mă rog zilnic pentru protecția lor. Am realizat că, de fapt, nu este în controlul meu. Am realizat că e necesară doar o secundă de neatenție (și să fim serioși, suntem oameni, deci se va întâmpla, indiferent cât de vigilent te crezi), ca să se întâmple tragedia. Am realizat că aș fi naivă să cred că doar datorită abilităților mele extraordinare de supraveghere și protecție, copiii mei sunt în siguranță, nu au avut niciun accident, au toți dinții, nu și-au spart capul și mai știu eu ce. Am realizat că de fapt lucrul acesta se datorează bunătății și protecției lui Dumnezeu.

Nu că eu nu ar trebui să fiu vigilentă, să am grijă și să le protejez. Dimpotrivă, este una dintre responsabilitățile importante ale unui părinte, dar aș fi neînțeleaptă să cred că pot controla TOATE circumstanțele. Pe scurt, ar însemna să mă cred eu Dumnezeu. Și cum nu sunt, aleg să Îl rog pe Cel care chiar este, pentru protecția lor zilnică.


De ce este atât de important să recunoaștem și să vorbim despre această dorință de a deține controlul, în special în ceea ce privește viața de părinte?


Deoarece controlul, sau mai bine spus, iluzia că deții controlul poate ajunge să înlocuiască credința în Dumnezeu. Deși poate nu o spunem cu voce tare, uneori credem că de fapt copiii noștri sunt în siguranță datorită vigilenței noastre extraordinare zilnice, sau poate credem că ai noștri copii sunt atât de deștepți datorită nouă (genelor noastre și educației pe care le-o oferim), sau poate credem că dacă le oferim cea mai bună situație materială posibilă, ne putem asigura (le putem controla) bunăstarea viitorului.

Dar, adevărul este că noi nu putem controla circumstanțele. Le putem oferi cea mai bună protecție, cea mai bună educație și cea mai bună situație materială, dar chiar și acestea nu ne asigură 100% că viitorul lor va fi unul bun.


Timothy Keller spune că la baza oricărui lucru din viața noastră care ne îndepărtează de Dumnezeu stă de fapt o necredință. De exemplu, dacă simt o nevoie excesivă să controlez lucrurile, oamenii și circumstanțele din viața mea, de fapt nu cred că Dumnezeu e suveran și că îmi vrea binele. Cred că eu pot avea grijă mai bine de mine și de cei dragi, decât poate avea El.

Dacă simt o nevoie teribilă să am bani, să am acolo o rezervă financiară și mă simt în siguranță dacă am economii, de fapt eu nu cred că Dumnezeu poartă cu adevărat de grijă.*

De fapt, eu, prin economiile mele îmi port de grijă, fac ceea ce nu cred că Dumnezeu poate face pentru mine.

Și exemplele sunt multe. În spatele fiecărui lucru cu care înlocuiesc încrederea în Dumnezeu, stă de fapt, o necredință legată de Dumnezeu.


Așa că, eu personal, văzând că îmi pun încrederea de foarte multe ori, în te miri ce lucruri, îmi iau un timp de meditație și mă întreb ce anume despre Dumnezeu nu cred, de fapt? Și aceasta sfătuiesc pe oricine să facă. Să nu lăsăm zilele și evenimentele să zboare pe lângă noi, fără să reflectăm. Vom pierde ocazii prețioase să descoperim lucruri despre noi înșine, despre Dumnezeu și despre ceea ce credem cu adevărat.


Șocul cel mai mare și totodată, lecția cea mai mare pe care am învățat-o de când sunt părinte, a fost lecția controlului, sau, mai bine spus, cum că nu dețin așa mult controlul vieții și al circumstanțelor, precum credeam eu.


Am învățat să mă încred mai mult în Dumnezeu, să știu că eu fac tot ce pot mai bine pentru copiii mei, dar că în ultima instanță, eu nu pot controla rezultatele investiției mele în ei.

Le pot oferi cea mai bună educație, cele mai bune condiții și cea mai atent îngrijită copilărie, dar dacă nu mă rog pentru ele, le privez de cea mai importantă protecție și relație, cea cu Însuși Creatorul și Stăpânitorul lumii.


Concluzie: Bunăstarea și viitorul copiilor mei nu depind de cât de mult pot eu deține controlul vieților noastre, ci depind de bunătatea lui Dumnezeu.


P.s.1: Am scris acest articol, în primul rând, ca o “filă de jurnal” pentru mine însămi. Să nu uit niciodată Cine e în control.

*P.s.2: Referitor la economii, nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Cred că e foarte bine și sănătos să ai economii, dar cred că e foarte rău și nesănătos să te încrezi în economiile tale, să te simți mai în siguranță și să consideri că îți creste importanța, odată cu contul din bancă.


#eusidumnezeu #littlecornerofjoy #credintaindumnezeu #controlulsidumnezeu #blog

5 comentariu

Produse pe care le recomand*:

IMG_9548.JPG
IMG_9319.JPG
IMG_9549.JPG
IMG_9551.JPG

* Acestea sunt câteva produse pe care le folosesc de ani și ani de zile, pe care le iubesc și care mi-au ușurat mult viața de mămică. Pentru că le am deja de câțiva ani, unele dintre ele au fost înlocuite în magazine cu modele mai noi.

Linkurile sunt afiliate.

Abonează-te la newsletter
pentru a primi emailuri periodice cu noutățile de pe site, dar și activități educative pentru copii și module creative de învățare.

București, Romania

  • facebook
  • instagram
  • pinterest

©2020 LITTLE CORNER OF JOY. TOATE DREPTURILE REZERVATE.