”La un moment dat, într-o lume zdrobită, dragostea ta se termină și ai nevoie de o dragoste mai mare ca ta pentru a iubi mai mult decât răul. Singura dragoste care poate doborî felul de rău care a invadat lumea noastră trebuie să vină dincolo de zidurile lumii.” - Ann Voskamp
Citind povești cu pitica cea mare, observând cum își ascunde fața între palme și i se contractă mușchii faciali, arătându-i frica și emoțiile pe care le simte pentru personaje, mă face să mă întreb când și de ce am încetat să simt aceleași emoții la auzirea poveștilor. Probabil în momentul în care mi-au devenit atât de familiare, că nu le-am mai simțit citindu-le. Sau poate atunci când mi-am dat seama că se termină cu bine, că binele învinge. ”Se termină cu bine. Doar ai puțină răbdare și-o să vezi”, mă trezesc spunându-i piticei. Și de multe ori în zi, trebuie să mă opresc și să îmi spun același lucru: ”Se va termina cu bine. Ai răbdare”.
Știm cu toții că binele învinge. Știm cu toții că deși răul mai produce pagube, el nu va triumfa. Dar pentru ca răul să nu se răspândească e nevoie de fiecare dintre noi. E nevoie să iubim oamenii și lumea înconjurătoare. E nevoie să întindem o mână, să dăm un pahar cu apă, să dăruim generos, să plângem cu cei ce plâng, să-i iubim chiar și pe cei de neiubit. E nevoie de noi, de fiecare dintre noi.
Pentru ca lumea aceasta să devină mai bună avem nevoie de compasiune. Să o păzim ca pe o bijuterie prețioasă a sufletului nostru, pentru că dacă inimile noastre nu mai au compasiune, atunci mâinile noastre nu vor mai avea nimic de oferit lumii.
În mijlocul pandemiei, în care fiecare e pentru el, în care lumea se ceartă și online și offline, că există, că nu există virusul, să purtăm sau să nu purtăm mască, în mijlocul acestor evenimente, nu-ți pierde compasiunea. Nu știi cu ce se luptă cel de lângă tine. Pentru că toți ne luptăm cu ceva, pe lângă această criză mondială. Uită-te la cel de lângă tine și treci dincolo de difrențele de opinie. Caută asemănările și construiți împreună.
Eu personal, nu pot ține televizorul deschis mai mult de 10 minute. Mă copleșește atâta negativism. Dar ce-ar fi dacă am încerca să creăm lucruri frumoase în această pandemie? Ce-ar fi dacă, în loc de negativism, ne-am încuraja mai mult unii pe alții? Ce-ar fi dacă, în ciuda diferențelor de opinie, ne-am da mâna ca să construim ceva, ca să-i ajutăm pe cei din jur? Cineva spunea că pentru ca răul să triumfe e nevoie doar ca oamenii de bine să nu facă nimic.
Nu mai întoarce spatele nevoilor din jurul tău. Fii generos! Cu banii, timpul și atenția ta. Uită-te în jur și observă nevoile. Este singurul mod în care îți poți păstra compasiunea în inimă, obligându-te să vezi nevoile din jur. Nu uita, fără compasiune în inimă, mâinile-ți sunt goale. Nu mai ai ce oferi lumii. Așa că.. cultiv-o. Cultivă compasiunea în tine și în copiii tăi. Doar așa vom construi o lume mai bună. Dacă nu pentru noi, măcar pentru generațiile viitoare.
Și dacă vrei să ajuți pe cineva și nu știi nicio nevoie în jur, eu îți sugerez o organizație foarte aproape de sufletul meu, Ascociația ”Dragoste Desculță”, ce activează în satele extrem de sărace din zona Vaslui. Să nu uităm.. copiii săraci nu mănâncă doar de Crăciun.
