Cineva spunea recent că ”totul e mai bun la privat”. Într-adevăr, eu am născut la privat (vezi aici prima naștere și a doua naștere), atunci când merg la consultații medicale, pentru mine sau fete, mergem la privat, în general. În principal pentru că nu suport să bag bani în buzunar, fără un bon fiscal sau factură, dar și pentru tratamentul mai uman pe care îl primești la privat.
Când era Iunia bebeluș și anticipam mersul la grădiniță, mă gândeam că, cel mai probabil va fi la o grădiniță privată. Timpul a trecut însă și am început să ne analizăm opțiunile.
Soțul nu voia să o ținem într-o bulă și considera că cel mai bine ar fi la o grădiniță de stat. Eu auzisem povești horror despre grădinițele de stat. Însă gândindu-mă mai bine, am realizat că auzisem și povești rele despre copii de la grădinițe private, tratați la fel ca în poveștile rele de la stat, doar că pe mult, mult mai mulți bani. De fapt, chiar am câteva prietene care și-au retras copiii de la grădinițe private și i-au mutat la stat, constantând că nu era mare diferență între ceea ce învățau și cum erau tratați copiii, cel puțin nu una care să merite mii de RON, în fiecare lună.
Am cochetat și cu o grădiniță privată. Am vizionat-o și am luat dosarul de înscriere. Când zic dosar, mă refer chiar la un dosar cu fișe de completat și cu analize de făcut. Mi s-a părut exagerat. Când analizele acestea au fost declarate ilegale în România, multe grădinițe private încă le cer. Și du copilul și chinuie-l pe la toate clinicile, aruncă cu bani în stânga și-n dreapta, totul ca să-l poți înscrie. Mi s-a părut exagerat. Recunosc că mă aflu în categoria de părinți care nu își țin copiii într-un bol de sticlă și stau cu șervețele umede după ei să îi șteargă imediat cum ating puțin podeaua de frica microbilor patogeni. Ba dimpotrivă.
Le las să exploreze, să se murdăească, să își formeze anticorpi și să își dezvolte sistemul imunitar. Și funcționează. Numărăm răcelile pe degete și trec repede și fără probleme. Nu facem analize așa una-ntruna și nu sărim imediat cu medicamentele. Acesta este modul în care eu gândesc. Și mai gândesc că e normal ca atunci când intră în comunitate, copiii să răcească, să ia diverse boli unii de la alții. E normal și trebuie să ne asumăm. Nu zic să duci copilul cu febră la grădiniță, dar nici să disperi la primul semn de muci. Echilibru, în toate.
Ei bine, pentru că lucrurile tot nu se potriveau. Pentru că nu prea rezonam cu grădinița respectivă, am zis să încercăm și la stat. Am mers și am înscris-o în primăvară, așa măcar să încercăm. În timpul verii am avut timp de procesat ambele opțiuni și în final, am decis să mergem pe cea de stat. Și voi lista, foarte structurat, motivele noastre:
1. Financiar. Motivul financiar, trebuie să recunoaștem este unul mare în orice chestiune. Și deși, strângând puțin cureaua, ne-am fi permis să o ducem la o grădiniță privată, totuși plana asupra noastră mereu întrebarea: ”merită efortul?”. După cum am spus mai devreme, avem destui prieteni, care după ce au încercat grădinița privată, au mutat copiii la stat, deoarece diferența nu era atât de mare, încât să justifice sumele plătite.
2. Ieșirea din bulă. Fiecare dintre noi avem un cerc social în care ne învârtim, în funcție de poziția socială, financiară, statut, prietenii, studii șamd. Eu consider că nu e bine să stai acolo în bula ta, în zona ta de confort. Consider că gândirea și percepția asupra vieții vor fi limitate de cercul în care te-ai închis. E important să te expui la alte experiențe, persoane, culturi, sau gândiri decât ale tale. La grădinița privată copiii ar fi fost cam în același strat social, cultural și financiar, în timp ce la stat, diversitatea este una mai mare. Și sincer, a meritat foarte mult, din acest punct de vedere! Și ne-a făcut, atât pe Iunia cât și pe noi, să vedem cu adevărat în jur.
3. Schimbarea sistemului. Știm cu toții că sistemul de învățământ românesc nu e chiar cel mai fain de pe planetă, ci e tare tare departe. De aceea au și atât de mult succes grădinițele private. Însă dacă toți oamenii capabili fug la privat, cine mai schimbă sistemul? Sistemele nu se schimbă așa de pe o zi pe alta, acele schimbări (dacă există) sunt artificiale și nu aduc cu adevărat schimbare. Schimbarea se face ușor ușor, puțin câte puțin, în funcție de cerințele ”clienților” sistemului. Să îți dau un exemplu. Când eram eu mică și mergeam la grădiniță, îmi amintesc foarte clar că primeam bătaie deoarece eram singurul copil din grădinița respectivă care nu voia să doarmă la prânz. Astăzi, bătaia copiilor este ceva revoltător și rareori întâlnit chiar și în sistemul românesc de stat. Deoarece s-au schimbat cerințele părinților și aceștia nu mai permit și reclamă abuzurile asupra copiilor, bătaia copiilor a ajuns să fie considerată o practică neadmisă, cu consecințe asupra celor care o practică. Atunci când eram eu copil, nimeni nu reclama așa ceva. Nu te conformai, mâncai bătaie, asta era.
În felul acesta, dacă oamenii care ar putea aduce schimbare în sistem, fug de aceasta, nici nu se va schimba nimic. Am mai povestit și în acest articol, cum am văzut un băiețel lovindu-mi fetița, la grădiniță. Copiii sunt copii, se ceartă, se împacă, se lovesc. Problema este că erau nesupravegheați. Am semnalat această problemă și de atunci nu am mai găsit niciodată copiii nesupravegheați. Și ușor ușor se schimbă mentalitatea și se schimbă și sistemul.
4. Educatoarea contează. Orice mămică cu experiență îți va spune același lucru. Indiferent că duci copilul la stat sau la privat, contează foarte mult educatoarea. Găsești doamne educatoare faine și la stat și la privat și doamne educatoare mai puțin faine atât la stat, cât și la privat. Deși o grădiniță poate oferi o mulțime de facilități și activități, dacă educatoarea nu rezonează și nu știe să atragă copilul, totul va fi în zadar.
5. Integrarea la școală. Din păcate, am auzit destul de multe cazuri, în care copiii, mergând la grădinița privată, nu au reușit apoi să se adapteze în sistemul de școlar de stat. Desigur, sistemele, cadrele didactice și modul de predare sunt diferite și de foarte multe ori, copiii veniți din sistemul privat au dificultăți de adaptare, în funcție și de cât de mare este discrepanța între sisteme. Nu cred că e valabil în cazul tuturor copiilor, dar în cazul celor mai sensibili, cred că este un punct de luat în considerare.
6. Educația se face acasă. Dacă avem pretenția ca grădinița să ne educe copiii, atunci ne aruncăm direct într-o mare dezamăgire și nicio grădiniță nu ne va mulțumi. Pentru că educația se face acasă. Educatoarele și personalul grădiniței sunt pareneri împreună cu părintele în educația copilului, dar responsabilitatea este a părinților. Și să fim serioși, adevăratelșe lecții de viață, cele care ne-au rămas și ne-au călăuzit în viață, dacă suntem sinceri, le-am luat de la părinții și bunicii noștri. Eu personal, cred că mai dețin maxim 2% din toate cunoștințele acumulate în școală de-a lungul timpului, însă unele lecții din familie m-au impactat iremediabil și decisiv. Desigur, că uneori ar fi mai ușor să nu fie responabilitatea noastră ca și părinți, dar este. Si atât prezența, cât și absența noastră în viața copiilor noștri îi impactează pe viață.
Noi am ales să o înscriem pe pitică la grădiniță, la programul scurt. Prinde o masă, o activitate, cântecel și puțină joacă cu copiii, dimineața. Am ales grădinița locală de stat, să fie aproape de casă. În funcție de dispoziția și starea ei, mai facem activități și noi acasă, după ce vine de la grădi. Pe partea socială însă, sunt schimbări tare faine. A ajutat-o mult integrarea în colectivitate să priceapă comportamentul în societate, manierele și rapoartele sociale. A învățat să iubească cântecelele și ideea de apartenență la o comunitate. Activitățile deși se bazează, în general pe a reține și a emora diverse aspecte, sunt uneori destul de practice și drăguțe (vezi poza). Activități de asociere, creativitate și logică, facem noi destul de multe acasă:)
Eu consider că aceasta a fost cea mai bună decizie pentru noi. Desigur, fiecare copil este unic. Sunt copii care nu se adaptează bine în sistemul de stat și atunci sistemul privat este o adevărată binecuvântare. Sunt părinți și părinți, copii și copii, concepții și concepții. Fiecare alege ceea ce consideră mai potrivit pentru familia lui. Pentru noi, aceasta a fost cea mai bună decizie.
Am scris acest articol, mai mult pentru părinții nehotărâți, care nu știu ce să aleagă și care caută diferite experiențe ale părinților cu copii de grădiniță.
LaterEdit: Cel mai mult contează recomandarea. Indiferent unde îl duci pe copil, că e de stat, că e grădiniță privată, alege să ai recomandări bune. Din păcate la noi, după 1 an de zile de mers la o grădiniță de stat, atunci când am schimbat grupa și respectiv educatoarea, fetița mea a suferit o traumă. Nu am reușit să aflăm exact ce s-a întâmplat, dar ea nu a mai vrut să mai audă de grădiniță deși un an de zile a fost încântată. Am căutat apoi recomandări și de data aceasta la privat am reușit să o reintegrăm cu bine. Concluzia: nu te duce undeva de unde nu ai recomandări bune. Și la stat și la privat sunt tot oameni însă e important să îi găsești pe cei potriviți!
#gradinitadestatsauprivata #cesaaleggradinitadestatsauprivata #criteriidupacarealegigradinita #gradinitadestatvsprivata #littlecornerofjoy #cumalegigradinita #activitategradinitadestat #activitatigradinitadestat #catcostagradinitadestat #catcostagradinitaprivata #gradinitadestatexperienta #gradinitadestatforum #ceinseamnaogradinitabuna #gradinitapentrucopii #gradinitadestatvsprivataforum #gradinitadestatsauprivatacesaaleg #gradinitadestatvsprivatacesaalegem #detaliiimportantecandalegigradinita #diferenteintregradinitaprivatasiceadestat
