Zilele trecute am fost în showroom-ul Emag să ridic cele 2 pachete de scutece comandate. După cum îți poți imagina, curierii au atât de mult de lucru, încât nici măcar la obișnuitul easybox, de unde îi ridicam de obicei, nu am mai prins loc. Așa că, m-am dus după ei. Showroom-ul este într-unul dintre cele mai mari mall-uri din București, cel din Băneasa. Intrând acolo, am avut un șoc. Simțeam că joc într-un film, pe cuvânt. Erau numai bărbați și aproape toți aveau măști. Fiecare stătea la coadă, la o distanță enormă și se uita în jur cu groază, probabil încercând să stabilească cine l-ar putea infecta și cine nu.
Stând mai mult în casă în ultima perioadă, am fost de-a dreptul șocată de noul mers al lucrurilor. Simțeam că joc într-un film de groază sau apocaliptic, dar de fapt nu jucam în el, ci îl trăiam pe bune. Nu zic că sunt măsuri rele, dimpotrivă, să fie! Ajută mult să fim precauți, dar te înspăimântă de-a dreptul. După ce m-am întors, am fost atât de șocată, că îmi tremurau picioarele, doar gândindu-mă ce va aduce cu sine această pandemie și întrebându-mă despre ceea ce mai urmează (criză financiară șamd). Apoi mi-am amintit ce citisem de dimineață: ”Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, uitați-vă în sus, căci izbăvirea voastră este aproape.” Mi-am amintit că acolo, în capitolul 21 din Luca, descrie multe lucruri rele pe care le va vedea pământul. Ba chiar menționează că oamenii vor leșina de frică gândindu-se la lucrurile ce urmează să se întâmple. Mi-am dat seama că eu sunt asta. Exact așa mă simțeam după ce experimentasem noua realitate, ca și cum îmi venea să pic din picioare de griji. Mi-am dat seama că fix asta trăiesc. Ceea ce scrie acolo. Și atunci mi-a picat fisa. Că de fapt, uitându-mă la tot ce se întâmplă în jur, ar trebui să am speranță, nu frică. Speranță că mai e puțin, că Salvarea se apropie. Poate crezi că fabulez, dar cred că timpul îmi va da dreptate și mai cred că mulți dintre noi o simțim. Să ne uităm în sus, Salvarea finală se apropie. Pământul acesta își trăiește ultimele zile. Să nu ne amăgim.
*Într-o lume în care panica, frica, confuzia și grija zilei de mâine ne macină, îmi propun printr-un paragraf zilnic, să aduc speranță, încurajare și bucurie pentru toți oamenii de bine. Revino zilnic, pentru o nouă încurajare, chiar aici pe blog.*
