În fiecare an, de Crăciun, obișnuiesc să scriu un articol, chiar înainte de Crăciun. Într-un an am povestit experiența mea de-a lungul timpului cu Crăciunul, în alt an, pur și simplu am vorbit despre bucuria Crăciunului, iar în altul despre Semnificația adevărată a Crăciunului (care în mod surprinzător nu este despre îmbuibare. Cine ar fi ghicit?! )
În general, acestea sunt articolele de care sunt cel mai mândră, care sunt cel mai pe sufletul meu. Din păcate însă, sunt și cele mai slab primite de pe blog. Lumea pur și simplu între gătit, cadouri, cumpărături și agitație nu mai are timp (sau nu-și mai face timp) să mai și citească despre ceva plictisitor, precum Semnificația Crăciunului.
Anul acesta am vrut să renunț la a mai scrie acest articol. Am o groază de proiecte noi, plus doi copii de crescut, grădiniță online, pregătiri pentru Crăciun, activități de Advent. Pe scurt, am o viață de trăit și calculând, am văzut clar că nu merită să mai scriu un astfel de articol pe lângă care lumea va trece nonșalantă, în mijlocul tumultului de Sărbători.
Dar nu am putut renunța. Mi s-a părut că aș dărâma și ultimul bastion într-o lume a can-can-urilor, dacă aș face asta.
Nu că e rău să te pregătești pentru sărbători, nu că e rău să faci cadouri, nu că e rău să ai o masă îmbelșugată, dar dacă doar în asta constă Sărbătoarea ta, atunci ai fost păcălit. E doar marketing, ca să te facă să cumperi mult mai mult decât ai nevoie și în felul acesta să meargă economia consumerismului. Și asta nu e neapărat rău. E bine ca afacerile să meargă, e bine ca oamenii să aibă locuri de muncă și e bine că primesc prime de Crăciun. E capitalism și este cel mai bun sistem, după părerea mea, dacă oamenii au și valori morale bune.
Dar ce te faci cu sentimentul acela de goliciune pe care îl simți în fiecare an de Crăciun, după ce ai dat cadourile, după ce ai mâncat atât de mult că nu mai poți respira dacă nu deschizi un nasture la pantaloni și după ce ai zăcut câteva ore plictisit în fața tv-ului sau a telefonului? Dacă ești sincer cu tine însuți te întrebi: “Ăsta e minunatul farmec al Crăciunului pentru care m-am pregătit, pe care l-am așteptat o lună întreagă și pentru care am făcut cumpărături de parcă mâine s-ar fi sfârșit lumea?”
Și știi ce e și mai ironic? Faptul că de Crăciun, teoretic, sărbătorim Nașterea Celui care a venit pe Pământ tocmai ca să ne învețe împotriva acestor lucruri, a Celui care nu avea unde să-și pună capul la culcare și a Celui care a suferit foame, sărăcie, umilință, împotrivire și chiar moarte, pentru că nu a vrut să se plece principiilor acestei lumi și i-a sfidat pe cei care conduceau după ele.
Sigur că, majoritatea dintre noi știm că, atunci când întregul Imperiu Roman a fost convertit dintr-o dată la creștinism de către Împăratul Constantin Cel Mare, pentru ca populația să accepte trecerea mai ușor, au transformat festivalul de iarnă, numit Saturnalia (în cinstea zeului Saturn) în ceea ce noi numim astăzi Crăciun. Ba mai mult, pe 25 Decembrie se sărbătorea ziua de naștere a Zeului-Soare (Sol Invictus) deoarece atunci este Solstițiul de iarnă, când ziua începe să se mărească și se considera că Soarele a învins întunericul. Saturnalia era un festival care s-a tot extins până ce a ajuns la 7 zile de sărbătoare. Această sărbătoare însemna schimb de cadouri, sclavii primeau beneficii doar pe parcursul acestei perioade, erau banchete îmbelșugate, jocuri de noroc publice și săracii primeau cadouri, bunuri materiale și bani, iar datoriile le erau acoperite de către cei bogați. Sună familiar nu?
Este mult mai familiar decât povestirea despre un dumnezeu, care în mod ironic s-a născut într-un sătuc, dintr-o mică țară cotropită orientală, sărac, muritor de foame, într-un grajd, într-un deșert uitat de lume. Fără banchete, fără haine de gală, fără muzică de petrecere, fără statut regal, ci dimpotrivă, cu niște păstori.. printre animale.
Ai văzut vreodată vreun cioban (păstor = cioban)?
De curând, am prins o coadă imeeensă pe Centura Bucureștiului. Toată lumea se grăbea, claxona și înjura. Toți ne întrebam ce poate să blocheze traficul în halul acesta. Și ce să vezi? Înaintând ușor ușor pe o singură bandă, după ceva timp, am descoperit că strada era blocată de o turmă de oi cu doi ciobani. Te uitai la ei, erau murdari din cap până în picioare, aveau niște cizme mari de cauciuc pline de nămol, o căciulă mare, de blană neagră pe cap și un toiag gros în mână. Nu sunt chiar cei pe care i-ai invita instantaneu la o petrecere la tine acasă, nu? N-ar fi nici prima mea alegere. Dar au fost prima alegere a lui Dumnezeu. Statutul ciobanilor nu s-a schimbat prea mult, la fel de prost erau văzuți și pe vremea lui Iisus. Și totuși, spune Biblia, lor li s-au arătat niște îngeri care le-au vestit Nașterea lui Isus și ei s-au dus să I se închine. Asta da petrecere, nu-i așa? Printre fân, animale și ciobani mirositori. În plus, în niciun caz nu era iarnă ( oile nu stăteau iarna pe câmp, în afara cetății, să fim serioși).
Și atunci ce sărbătorim de Crăciun?
Adevărul este că sărbătorim o Saturnalia adaptată la creștinism. Ceva din ambele lumi.
Eu personal, încerc să o fac să fie cât mai mult despre Nașterea Mântuitorului, încerc să mă bucur împreună cu familia mea de zilele libere, încerc să cumpăr totul după un buget bine-stabilit înainte (astfel încât să nu cad în capcana consumerismului artificial) și să nu mănânc mai mult decât poate ține stomacul meu. Încerc să am așteptări realiste de la ziua de Crăciun, eventual să fac o plimbare în aer liber, poate și să mă bucur de o carte bună, fiind conștientă că este o zi ca oricare alta, iar “farmecul Crăciunului” este doar o născocire de marketing. Nu mă dau peste cap să fiu extra generoasă de Crăciun. Nu văd sensul de a face asta doar de Sărbători. Noi avem un buget stabilit lună de lună pentru generozitate, pentru că oamenii nevoiași nu mănâncă doar de Crăciun, ci dacă vrei să faci ceva, o faci constant, metodic și gândit, altfel ești doar dus de val.
Pe scurt, să facem ce putem mai bine cu ceea ce ne este dat. Să creăm amintiri frumoase cu familiile noastre, să îndemnăm la moderație și cumpătare și să ne odihnim. Și Doamne ajută să avem și zăpadă de care să ne bucurăm😊
Sărbători liniștite și împlinitoare vă urez tuturor celor ce citiți blogul și mă bucur că mergem mai departe împreună chiar și în acest an greu!
