top of page

Istoria Crăciunului - de unde până unde?!

În fiecare an, de Crăciun, obișnuiesc să scriu un articol, chiar înainte de Crăciun. Într-un an am povestit experiența mea de-a lungul timpului cu Crăciunul, în alt an, pur și simplu am vorbit despre bucuria Crăciunului, iar în altul despre Semnificația adevărată a Crăciunului (care în mod surprinzător nu este despre îmbuibare. Cine ar fi ghicit?! )


În general, acestea sunt articolele de care sunt cel mai mândră, care sunt cel mai pe sufletul meu. Din păcate însă, sunt și cele mai slab primite de pe blog. Lumea pur și simplu între gătit, cadouri, cumpărături și agitație nu mai are timp (sau nu-și mai face timp) să mai și citească despre ceva plictisitor, precum Semnificația Crăciunului.


Anul acesta am vrut să renunț la a mai scrie acest articol. Am o groază de proiecte noi, plus doi copii de crescut, grădiniță online, pregătiri pentru Crăciun, activități de Advent. Pe scurt, am o viață de trăit și calculând, am văzut clar că nu merită să mai scriu un astfel de articol pe lângă care lumea va trece nonșalantă, în mijlocul tumultului de Sărbători.


Dar nu am putut renunța. Mi s-a părut că aș dărâma și ultimul bastion într-o lume a can-can-urilor, dacă aș face asta.


Nu că e rău să te pregătești pentru sărbători, nu că e rău să faci cadouri, nu că e rău să ai o masă îmbelșugată, dar dacă doar în asta constă Sărbătoarea ta, atunci ai fost păcălit. E doar marketing, ca să te facă să cumperi mult mai mult decât ai nevoie și în felul acesta să meargă economia consumerismului. Și asta nu e neapărat rău. E bine ca afacerile să meargă, e bine ca oamenii să aibă locuri de muncă și e bine că primesc prime de Crăciun. E capitalism și este cel mai bun sistem, după părerea mea, dacă oamenii au și valori morale bune.


Dar ce te faci cu sentimentul acela de goliciune pe care îl simți în fiecare an de Crăciun, după ce ai dat cadourile, după ce ai mâncat atât de mult că nu mai poți respira dacă nu deschizi un nasture la pantaloni și după ce ai zăcut câteva ore plictisit în fața tv-ului sau a telefonului? Dacă ești sincer cu tine însuți te întrebi: “Ăsta e minunatul farmec al Crăciunului pentru care m-am pregătit, pe care l-am așteptat o lună întreagă și pentru care am făcut cumpărături de parcă mâine s-ar fi sfârșit lumea?”


Și știi ce e și mai ironic? Faptul că de Crăciun, teoretic, sărbătorim Nașterea Celui care a venit pe Pământ tocmai ca să ne învețe împotriva acestor lucruri, a Celui care nu avea unde să-și pună capul la culcare și a Celui care a suferit foame, sărăcie, umilință, împotrivire și chiar moarte, pentru că nu a vrut să se plece principiilor acestei lumi și i-a sfidat pe cei care conduceau după ele.


Sigur că, majoritatea dintre noi știm că, atunci când întregul Imperiu Roman a fost convertit dintr-o dată la creștinism de către Împăratul Constantin Cel Mare, pentru ca populația să accepte trecerea mai ușor, au transformat festivalul de iarnă, numit Saturnalia (în cinstea zeului Saturn) în ceea ce noi numim astăzi Crăciun. Ba mai mult, pe 25 Decembrie se sărbătorea ziua de naștere a Zeului-Soare (Sol Invictus) deoarece atunci este Solstițiul de iarnă, când ziua începe să se mărească și se considera că Soarele a învins întunericul. Saturnalia era un festival care s-a tot extins până ce a ajuns la 7 zile de sărbătoare. Această sărbătoare însemna schimb de cadouri, sclavii primeau beneficii doar pe parcursul acestei perioade, erau banchete îmbelșugate, jocuri de noroc publice și săracii primeau cadouri, bunuri materiale și bani, iar datoriile le erau acoperite de către cei bogați. Sună familiar nu?