Cu toții știm că, în general, tehnologia nu este nici bună, nici rea, în sine, ci depinde de modul în care este folosită.
Însă, sunt nenumărate studii care arată efectele nocive ale ecranelor, asupra creierelor micuțe ale copilașilor și totuși este ceva de care nu îi putem izola, oricât de tare ne-am dori uneori. Nu îi putem ține într-o bulă, departe de orice telefon, televizor sau ecran, având în vedere că sunt peste tot.
Bun. Și care e soluția?
Soluția este limitarea timpului petrecut în fața ecranului, până la o vârstă și apoi, când copilul este capabil, trebuie să învețe autolimitarea. Însă aici ai nevoie de creativitate. Pentru că realist vorbind, mai trebuie și să gătești, să mai faci una alta prin casă, mai ai și de lucru și tu ești doar una. Da, dacă ai posibilitatea să îți poată găti altcineva, să îți facă altcineva curat în casă, să muncească altcineva în locul tău și eventual să ai și o bonă part-time, ca să mai respiri și tu, ei bine, atunci sunt sigură că poți crește, dacă vrei, un copil complet izolat de tehnologie, cu care să te joci cât e ziua de lungă, cu care să faci activități educative și care să nu știe cine mai e și Mickey Mouse!
Dar, cred că majoritatea dintre noi nu avem aceste posibilități. Și atunci, apelăm la desene, fie ele pe un ecran mai mare sau mai mic, ca să putem să ne facem treaba și copilul să fie distras.
Însă, ceea ce am observat la mine personal, este că tind să îmi depășesc limita pusă. Eram convinsă că al meu copil nu va vedea tehnologie până la vârsta de 2 ani. Ei bine, în primul an a mers. Cât e bebeluș, mai reușești. Te mai ajută wrap-ul sau leagănul să gătești și chiar și faptul că nu e așa conștient copilul de cutiuța aceea mică pe care o țin mereu părinții lui în mână și la care vorbesc ocazional.
După un an, însă, se schimbă ecuația. Copilul va fi mai conștient și mai curios și crede-mă, telefonul tău nu va scăpa neobservat. Așadar, s-a dus cu visul meu de a o izola pe pitică de tehnologie, în primii doi ani de viață.
După vârsta de un an, mi-am impus noi limite, o jumătate de oră pe zi. Bineînțeles, limita a crescut și a tot crescut.
Atunci mi-am dat seama că trebuie să fiu creativă. Îmi trebuie metode, jocuri și jucării ce o vor ține distrasă, fără să implice ecrane. Ceea ce este interesant la tehnologie este că dă dependență. Și cu cât măresc limita, cu atât pitica va vrea mai mult și cu atât mai agresivă și agitată va fi. Nu știu dacă e la fel la toată lumea, dar la noi, când i-am luat “drogul” zici că intră în sevraj, la propriu. Plânge de zici că i s-a frânt inima și suferă cea mai acută durere, devine foarte agresivă și cere extrem de des și mai multă tehnologie.
O soluție pe care am găsit-o și care a funcționat la noi sunt jocurile de rol. Aceasta înseamnă că o las să se joace singurică cât mai mult, cu jucării linistite, în care trebuie să joace un rol, să își imagineze ea o situație sau un personaj.
Aici ne-au ajutat mult jucăriile care facilitează acest tip de joacă.
Am știut că este pregătită pentru jocul de rol, atunci când am auzit-o șușotind cu păpușile. O păpușă înaltă și una scundă. Cea mare a luat rolul lui mami și cea mică rolul ei, al fetiței. Și “vorbeau” de zor, imitând discuțiile dintre mine și ea, din ziua respectivă. Ușor ușor, a început să se joace și să își imagineze scenarii, în care a implicat și alte jucării.
Citisem de mult timp experiențe și povești ale mămicilor cu bucătăriile de jucărie. Dar fiind destul de scumpe, nu am vrut să dau banii, nefiind sigură că într-adevăr s-ar juca cu ea. Voiam și ceva de calitate, nu din plastic, care să nu se deterioreze imediat, ci ceva durabil, calitativ și sigur, bine făcut și în același timp atractiv pentru copii. Și.. ca tot omul, voiam și un preț bun la ea. Ei bine, când am văzut că deja a început singurică cu jocul de rol, am știut că acum e momentul și cu siguranță ar prinde bucătăria.
Noi am achiziționat bucătăria comercializată de cei de la Luderio. Am optat pentru ea, deoarece este produsă în Germania și certificată în UE. Este din lemn, de o calitate superioară, vine cu accesorii incluse, confecționate tot din lemn și minuțios lucrate. Este mititică, dar foarte atent lucrată și are un raport calitate-preț excelent.
Pentru noi a fost varianta ideală. Când ne-a sosit acasă, am desfăcut-o imediat și m-am apucat să o montez. Mi-a plăcut ușurința și rapiditatea cu care am reușit să o montez singură (recunosc că de obicei mă bazez pe soț la lucruri de genul acesta). Imediat după ce am montat-o, a luat-o în primire pitica. Jumătate de oră, fără să exagerez, nu s-a mișcat de lângă ea. Apoi am luat-o eu sus, în camera ei, unde îi pregătisem locul, pe măsuță, ca să o instalăm acolo. Am instalat-o și instantaneu, a început să “hrănească” ursulețul ei de jucărie. A “gătit” nu știu câte feluri de mâncare, a luat și căni din bucătăria noastră și orice i s-a mai părut ei util. În ziua aia, nu am mai știut că am copil, pe cuvânt. Eh de fapt, am știut când am vrut să o pun la somn. A fost maare scandal, că ea tot voia să se joace. A trebuit să îi scot bucătăria din cameră, până la urmă. Apoi, când s-a trezit, nici nu m-a lăsat să o schimb de pijamale, a sărit direct din pat, să se joace.
O avem deja de mai bine de o lună și încă se mai joacă cu ea zilnic, nu la fel de mult ca în primele zile, dar cât să mai “hrănească” o jucărie sau alta.
Fiind micuță, bucătăria poate fi mutată oricând oriunde. De fapt, în primele zile, a fost cea mai mutată jucărie, din dormitor, în living, din living în bucătărie. Chiar i-am făcut o poză, când mânca, cu bucătăria lângă ea, pe masă. Pur și simplu o voia peste tot cu ea. Și deși, probabil, majoritatea dintre noi suntem obișnuiți cu bucătăriile de jucărie, mari, fixate într-un loc, pentru mine a fost chiar un avantaj dimensiunea mică. Da, am tot purtat-o după noi prin fiecare cameră și la fiecare activitate, dar a meritat și a creat niște jocuri de rol excepționale și multă libertate de gătit, gândit și respirat pentru mine:)
În prima zi, nici măcar nu s-a gândit vreo secundă la desene, sau orice tip de ecran. Pur și simplu și-a consumat energia jucându-se cu bucătăria. În următoarele zile a fost foarte linistită și ascultătoare (nu îi stă în fire!), a cerut desene mult mai târziu și am limitat fără probleme și mai mult timpul petrecut la TV.
Jocurile de rol le stimulează și le dezvoltă copiilor creativitatea, imaginația, abilitățile sociale și emoționale și îi ajută pe partea de comunicare. Copiii practic exersează prin joacă, tot ceea ce au învățat în ziua respectivă.
La noi funcționează cel mai bine joaca liberă, în special de rol. Cu cât Iunia are parte de mai multă joacă într-o zi, cu atât mai puțin interesată este de ecrane, mai puțin agresivă, mai calmă, ascultătoare, iar per total, este mult mai ușor de rupt dependența de tehnologie, ca și formă de amuzament.
Pe site-ul Luderio, găsești mult mai multe jocuri de rol, toate în stil Montessori, din lemn, de calitate superioară. Și pentru că acestea sunt investiții în educația și viitorul copilului tău, pe care merită să le faci, eu îți ofer un voucher de reducere pe magazinul Luderio. Folosind codul “littlecornerofjoy&luderio” vei beneficia de o reducere de 5% la orice comandă plasată până în luna iunie, inclusiv. Discountul de 5% se aplică întregului coș de cumpărături, nu se poate cumula cu alte cupoane și poate fi folosit o singură dată per utilizator.
Sună bine, nu? Ce alt cadou mai fain i-ai putea oferi copilului tău decât dezlipirea de ecrane și biletul către o lume a imaginației, în care el joacă rolul lui Master Chef sau orice alt personaj extraordinar își dorește să fie?
P.s.: Iată și pozele cu bucătărioara noastră cea minunată. În multe dintre ele, Iunia e în pijamale. Că deh, joaca nu ține cont de normele sociale😅
