Jocul care te scapă de telefon

Cu toții știm că, în general, tehnologia nu este nici bună, nici rea, în sine, ci depinde de modul în care este folosită.

Însă, sunt nenumărate studii care arată efectele nocive ale ecranelor, asupra creierelor micuțe ale copilașilor și totuși este ceva de care nu îi putem izola, oricât de tare ne-am dori uneori. Nu îi putem ține într-o bulă, departe de orice telefon, televizor sau ecran, având în vedere că sunt peste tot.

Bun. Și care e soluția?

Soluția este limitarea timpului petrecut în fața ecranului, până la o vârstă și apoi, când copilul este capabil, trebuie să învețe autolimitarea. Însă aici ai nevoie de creativitate. Pentru că realist vorbind, mai trebuie și să gătești, să mai faci una alta prin casă, mai ai și de lucru și tu ești doar una. Da, dacă ai posibilitatea să îți poată găti altcineva, să îți facă altcineva curat în casă, să muncească altcineva în locul tău și eventual să ai și o bonă part-time, ca să mai respiri și tu, ei bine, atunci sunt sigură că poți crește, dacă vrei, un copil complet izolat de tehnologie, cu care să te joci cât e ziua de lungă, cu care să faci activități educative și care să nu știe cine mai e și Mickey Mouse!

Dar, cred că majoritatea dintre noi nu avem aceste posibilități. Și atunci, apelăm la desene, fie ele pe un ecran mai mare sau mai mic, ca să putem să ne facem treaba și copilul să fie distras.

Însă, ceea ce am observat la mine personal, este că tind să îmi depășesc limita pusă. Eram convinsă că al meu copil nu va vedea tehnologie până la vârsta de 2 ani. Ei bine, în primul an a mers. Cât e bebeluș, mai reușești. Te mai ajută wrap-ul sau leagănul să gătești și chiar și faptul că nu e așa conștient copilul de cutiuța aceea mică pe care o țin mereu părinții lui în mână și la care vorbesc ocazional.

După un an, însă, se schimbă ecuația. Copilul va fi mai conștient și mai curios și crede-mă, telefonul tău nu va scăpa neobservat. Așadar, s-a dus cu visul meu de a o izola pe pitică de tehnologie, în primii doi ani de viață.

După vârsta de un an, mi-am impus noi limite, o jumătate de oră pe zi. Bineînțeles, limita a crescut și a tot crescut.

Atunci mi-am dat seama că trebuie să fiu creativă. Îmi trebuie metode, jocuri și jucării ce o vor ține distrasă, fără să implice ecrane. Ceea ce este interesant la tehnologie este că dă dependență. Și cu cât măresc limita, cu atât pitica va vrea mai mult și cu atât mai agresivă și agitată va fi. Nu știu dacă e la fel la toată lumea, dar la noi, când i-am luat “drogul” zici că intră în sevraj, la propriu. Plânge de zici că i s-a frânt inima și suferă cea mai acută durere, devine foarte agresivă și cere extrem de des și mai multă tehnologie.

O soluție pe care am găsit-o și care a funcționat la noi sunt jocurile de rol. Aceasta înseamnă că o las să se joace singurică cât mai mult, cu jucării linistite, în care trebuie să joace un rol, să își imagineze ea o situație sau un personaj.

Aici ne-au ajutat mult jucăriile care facilitează acest tip de joacă.

Am știut că este pregătită pentru jocul de rol, atunci când am auzit-o șușotind cu păpușile. O păpuș�