O zi din viața unei mămici (care lucrează)

Tiiit tiiit sună alarma la ceas. Buimacă, deschid ochii. Este fix 7:30. Închid ochii pentru o fracțiune de secundă. Când îi deschid, realizez că au trecut 5 minute. Trag de mine să mă ridic din pat și merg în camera fetelor. În noaptea asta au dormit cu tăticul lor. În cameră, surpriză, nu este nimeni. Se pare că toată lumea s-a trezit. ”Super!” îmi zic în sine, gândindu-mă cât trebuia să trag de pitica cea mare să se trezească.

Cobor și o găsesc pe pitica cea mare tolănită pe canapea, iar cea mică e îmbrăcată din nu stiu ce motiv, într-o geacă de iarnă. Soțul trage de ele să meargă să se îmbrace. Intru și eu în joc, insistând să meargă sus să se îmbrace. Se mai joacă puțin pe canapea în timp ce noi facem cafeaua. Dar îmi amintesc că aseară am cumpărat o cafea rece, marca Starbucks din Kaufland (se găsește acolo la raftul cu salată, după care mă dusesem eu), așa că o scot din frigider, desfac paiul și încep să beau cu nesaț din ea. ”Se pare că astăzi voi bea două cafele”, îmi zic în gând. După ce beau cam jumătate din ea, mă îndrept către fete insistând să se îmbrace.

Mergem sus. Acolo Arielle dă peste o pereche de săndăluțe care cândva au fost ale Iuniei și mă roagă să o ajut să le pună în picioare. O ajut și este foarte încântată. Urmează acum să mergem să alegem rochița pentru azi. De obicei o alegem de seara, dar aseară nu a vrut în ruptul capului să facă asta. Așa că scotocim prin sertare, eu dându-i opțiuni: ”Asta?” ”Nuuu”, ”Dar asta?” ”Nuuu”. Într-un final își alege una cu mâneci lungi. Roz, cu Paw Patrol, dar cu mâneci lungi în toiul verii. Încerc să îi explic că e prea cald pentru rochița aceasta și că nu merge să te îmbraci în toiul verii cu mânecă lungă. Dar nu am cu cine. Mă resemnez, în timp ce ea se învârte mândră cu rochița ei roz cu tulle. Mă și gândesc ce vor zice doamnele de la grădi când o vor vedea, dar încerc să alung gândul acesta văzând-o atât de fericită cu rochița aceasta.

OK. Acum mai trebuie doar să îi dau chiloțeii, dar surpriză, pitica a făcut caca în pampers (ea de obicei face la wc lately). Îl rog pe soț să o spele deoarece el s-a îmbrăcat și eu trebuie să merg la Iunia să o fac să se îmbrace. Ajung la Iunia în cameră și îi spun că este timpul să se îmbrace. După ce mă asigur că a început să se îmbrace merg și eu la baie și mă spăl pe față, mă pieptăn, apoi merg să îmi caut ceva de îmbrăcat. ”Astăzi voi lua o rochiță” decid în mintea mea și îmi iau rochița albastră de pe umeraș îmbrăcându-mă cu ea. Cobor apoi și le găsesc pe fete îmbrăcate, jucându-se din nou, iar pe soț pregătind micul dejun. Arielle nu are chiloței pe ea așa că insist la ea, până mă lasă să îi pun.

Deschizând frigiderul, fetele cer tort (este de fapt un cheese cake de la Lidl pe care l-au adus niște musafiri în weekend). Soțul le pune câte o felie micuță și ele se înfruptă din el.

După ce termină de mâncat, se duc la joacă pe trambulină, afară. Eu și soțul luăm micul dejun în liniște. El mânâncă ouă fierte și pâine cu unt, iar eu îmi mănânc fructele de dimineață alaături de cafea, bineînțeles. Am terminat cafeaua de la Starbucks și am trecut deja la cea de-a doua, cea făcută în casă. Terminăm de mâncat și strângem masa. Apoi ieșim afară rugându-le pe fete să se încalțe că plecăm. Cu chiu cu vai reușim să le luăm de pe trambulină și să le încălțăm (de fapt, pitica cea mare se încalță singură).

”Mami mergi și tu cu noi?” mă întreabă Iunia. ”Da, merg” zic eu. ”Yeeeey” răspunde ea.Nu merg în fiecare zi cu ei la grădi, dar astăzi voi merge. Ne urcăm în mașină și pornim. Deja suntem în întarziere, iar fetele nu cred că mai prind micul dejun la grădi. Bine că au mancat tortul acela.

Ajungem la grădi, parcăm mașina și soțul se duce să le lase pe fete. După aceea ne pornim înapoi spre casă. Între timp, eu postez pe blog. E ora 9:00 dimineața și de ceva timp mi-am propus ca la această oră să postez zilnic un articol de pe blog (mai nou sau mai vechi). Pe la jumătatea drumului termin de postat și apoi mă bucur de drumul înapoi spre casă.

Ajungem acasă și eu mă apuc să mai strâng hainele și jucăriile de prin living. Înainte să mă apuc de lucru simt că am nevoie de ordine. Merg apoi sus și mai strâng haine și de pe acolo pe care le pun la spălat. Apoi îmi iau laptopul și mă așez la masă. Deocamdată, masa din bucătărie îmi ține loc de birou. Îl deschid și verific emailul. Astăzi nu este niciun email nou. Îmi iau cana de cafea lângă mine (cea făcută în casă) și mă apuc de treabă. Întâi mai verific câte una alta pentru blog, eventual mai scriu un pic, apoi mă apuc să muncesc. Am niște zile pline, dar îmi place să fiu ocupată.

Orele trec și în curând mă uit la ceas. Este 12:00. Mă gândesc că azi am zi de proteine (m-am apucat de ținut dieta Rina) și trebuie să facem carnea la grătar (cel al cuptorului din casă). Soțul parcă îmi ghicește gândurile și vine în bucătărie. Îl rog să facă și el carnea (la noi în familie el se ocupă de grătare de orice fel) și mă ascultă. Până se face carnea noi facem un work-out scurt de 10 minute, apoi ne punem să mâncăm. Bineînțeles că nu mă pot abține și îmi pun și o felie de cheese cake, care sper să se compenseze cu aerobic-ul de dinainte.

Terminăm de mâncat, strângem farfuriile și ne apucăm iarăși de muncă. Trec câteva ore bune în care stau prinsă cu ochii în laptop încercând să rezolv diverse task-uri. Mă uit la ceas și e aproape ora 17:00. Trebuie să ne pregătim să le luăm pe fete de la grădi. Termin ce am de făcut și apoi mă pregătesc să plec.

În jur de 17:30 ajungem la grădi și le luăm pe fete. Ne îmbarcăm cu toții în mașină și pornim spre casă. Vom sta doar puțin acasă deoarece trebuie să mergem într-o vizită. Ne uităm puțin la televizor (vezi aici desenele noastre preferate) timp în care ne rugăm de ele să mănânce ceva. Bineînțeles că nu vor, dar nu îmi fac griji pentru că probabil vom mânca și în vizită ceva.

Cu întarziere, ne urcăm în mașină și plecăm spre cuplul pe care îl vom vizita. Acolo, trebuie să stau langă fete să le păzesc să nu spargă bibelourile. Într-un final au reușit să îi rupă capul unuia dintre ele, iar mie îmi venea să intru în pământ de rușine. Dar nu am ce face.. sunt copii.

Vizita trece, plecăm cu întârziere de acolo, undeva pe la 10 seara și ne întoarcem grăbiți acasă să le punem pe fete la somn. Le schimbăm repede în pijamale, ne mai jucăm puțin și apoi adorm. În seara asta e rândul meu să dorm cu ele, așa că pic frântă. Mă trezește soțul pe la 12 să mai stăm puțin de vorbă apoi mă întorc înapoi la ele în cameră și adorm rapid.

A doua zi, la 7:30 o iau de la capăt :)