Insuflă-i recunoștința

A-l învăța pe copil să spună “Mulțumesc” atunci când primește ceva, sau i se face o favoare este un lucru bun și important, însă recunoștința merge dincolo de bunele maniere. Recunoștința este modul în care îți setezi mintea și îți trăiești viața. 

Există un studiu, realizat de Dr. Robert A. Emmons, de la Universitatea din California, Davis, ale cărui concluzii sunt faptul că recunoștința sau mulțumirea, pot crește fericirea unui om cu un procent de 25%. De asemenea, îi poate ajuta pe oameni să fie satisfăcuți de viața lor, și să se bucure de mai multă încredere în sine, mai multă speranță, empatie și optimism. Poți citi studiul aici. 

Dar, nu-i așa că nici nu ne trebuie un studiu care să ne spună toate aceste lucruri? Le știm și le trăim pe pielea noastră, zi de zi. Vedem în noi și în cei din jurul nostru cum nemulțumirea și critica constantă aduc nefericire, iar mulțumirea și recunoștința, pentru chiar și cele mai mici lucruri, aduc fericire și speranță. 

Eu cred că recunoștința este o calitate de bază, în viața unui om și de aceea cred că insuflarea ei în viața copilului meu este unul dintre cele mai mari daruri pe care i le pot oferi, în calitate de părinte. 

Așa că m-am gândit să expun câteva metode foarte practice prin care putem cultiva gratitudinea în inima copiilor noștri. 

1. Exemplul personal

Acesta mi se pare primul și cel mai important punct, deoarece dacă noi, părinții, nu suntem mulțumitori, nici copiii noștri nu vor fi. Copiii fac ceea ce îi văd pe părinți făcând, în ciuda tuturor lucrurilor care li se transmit verbal. Dacă eu am mereu comentarii critice și, nu sunt niciodată recunoscătoare pentru ceea ce am, dorindu-mi mereu mai mult și fiind mereu nemulțumită de circumstanțele din viața mea, copilul meu, care absoarbe totul ca un burete, va învăța de la mine să fie nerecunoscător. 

Vestea bună este că niciodată nu e prea târziu nici pentru noi părinții, să ne schimbăm atitudinea. Și nici nu trebuie să ne dăm peste cap să îi învățăm recunoștința, ci o putem manifesta în lucrurile mici, exprimându-ne gândurile cu voce tare. 

Ca și exemple, pot spune cât sunt de recunoscătoare că este soare afară și putem ieși la joacă, sau cât de fain este că nu trebuie să spăl rufele murdare cu mâna, ci am o mașină care face asta pentru mine. Sau cât de prețios este faptul că putem mânca împreună cina, seară de seară. 

Ușor ușor, făcându-l atent pe copil la lucrurile care par mici, dar pe care le avem și ne fac viața mai bună, vom cultiva o atitudine de mulțumire în el, prin modul recunoscător în care noi înșine privim viața.