top of page

Tranziția către camera lui de copil mare


Fie că are 6 sau 8 luni, 3 sau 7 ani, vine un moment în viața fiecărui copil și a părinților lui, în care acesta trebuie să tranziționeze spre a dormi singur, în camera lui. Sau poate că a dormit în camera lui încă de la început, dar o răceală sau diverse circumstanțe l-au adus înapoi la a dormi cu părinții. Ei bine, și în această situație, e nevoie de o nouă tranziție.

Eu mă încadrez exact în acest tipar. Încă de la început, de când era bebe, pitica mea a dormit în pătuțul ei. Pătuțul ei, însă, a fost când la ea în cameră, când la noi în cameră, sau ne-am regăsit noi dormind pe la ea prin cameră, lângă pătuț. Așa că, am avut parte de muulte tranziții, unele mai lungi și dificile, iar altele destul de ușoare și rapide.

Una dintre cele mai mari tranziții a fost schimbarea pătuțului de bebe, cu unul de copil mare. Am făcut trecerea spre pătuțul de toddler (vezi aici cum am transformat un pat IKEA într-unul Montessori) destul de devreme. La 14 luni deja nu mai voia să stea în pătuț, așa că am făcut marea schimbare. A fost o readaptare și a fost nevoie de timp, ca ea să accepte acest nou “pătuț” și să îl considere al ei, numai bun pentru somn. Și au mai fost multe altele și încă sunt. La cea mai mică răceală, schimbare de rutină, plecare din oraș șamd, este nevoie de o nouă tranziție. Când e răcită simte nevoia să doarmă cu cineva, când plecăm la bunici sau într-un loc nou, este aceeași poveste. Deci, atunci când ne întoarcem, de fiecare dată, o luăm de la capăt cu tranziția.


Așadar, aș vrea într-un mod foarte practic, să vedem ce anume ajută în acest proces în care copilul învață sau reînvață să adoarmă singur, în camera lui:

1. În primul rând, trebuie să fie pregătit și să fim și noi, părinții, pregătiți. Fie că a ajuns la vârsta la care înțelege și vrea camera lui, fie că este nevoie să aibă camera lui (vine un alt copil, sau pur și simplu nu mai este spațiu pentru toți în pat sau în cameră) este important să pregătim momentul.

2. Astfel că, eu consider că e important ca el să fie obișnuit să adoarmă singurel. Cred că tranziția este teribil de greu de realizat dacă adoarme la sân, sau este adormit de către părinți. Aș spune că primul pas spre a tranziționa un copil spre camera lui, este să învețe întâi, în camera părinților, să adoarmă singur.


3. Următorul pas ar fi implementarea unei rutine de somn (dacă nu a fost deja implemnetată). Spălat, citit povestioare, rugăciune, pupic etc, realizate în exact aceeași ordine, înainte de somn. Aceasta îl va ajuta pe copil să știe că este timpul pentru nani. Ideal este ca această rutină să se desfășoare mereu în același loc, preferabil în pătuțul lui, ca să îl poată asocia astfel cu somnul.

4. În funcție de vârsta copilului, el poate fi “încântat” de camera lui. La vârste mai mari (după 2-3 ani) eu consider că această strategie funcționează cel mai bine. Îi poți lua o păturică sau pernă personalizată, î