Noi avem un restaurant, la care mergem destul de des. E confortabil, mai liniștit, prietenos cu copiii și are mâncare gătită mai sănătos.
În urmă cu câteva săptămâni, în timp ce așteptam comanda, intră în acest restaurant doi bărbați chinezi. Efectiv, parcă simțeam cum se ridică pulsul oamenilor și cum atmosfera din restaurant devine din ce în ce mai tensionată. În zilele acelea încă nu se știa atât de mult despre situația din Italia, ci China era încă focusul știrilor despre epidemia de coronavirus. La început, m-am panicat și eu. M-am uitat în dreapta, unde Iunia stătea lângă mine înfulecând cu poftă pastele ei preferate, apoi m-am uitat în stânga, unde Arielle încerca si ea să molfăie entuziasmată, niște paste mici, spiralate. Apoi m-am uitat în față, către soț și am înghițit în sec. Soțul a înțeles exact ce voiam să transmit. Se pare că expresia feței mele trăda clar FRICA.
Apoi, ca toți cei din restaurant, am întors capul și m-am uitat și eu la acei doi bărbați chinezi. Săracii, mâncau cât de repede puteau, fiind probabil conștienți de toată tensiunea din jurul lor. M-am uitat la ei și păreau niște oameni simpli, cu bun-simț, cărora le era foame și au ieșit în oraș să mănânce. La fel ca fiecare dintre noi.
M-am întors către soț și i-am zis: ”Știi Cristi! Nu e corect nici față de ei. Nu au nicio vină ei personal, că boala a pornit din țara lor de origine.” Apoi soțul mi-a spus că într-adevăr, mulți dintre ei sunt tratați destul de urât, de când cu izbucnirea epidemiei. Ba chiar a fost un incident cu un om de origine asiatică, bătut la metrou, aici în București și dat jos forțat. Bătut de către oamenii din metrou. Românii de rând. Români pe care frica de coronavirus i-a făcut să nu mai țină cont de rațiune, de normele sociale și de orice urmă de omenie, astfel încât au ajuns să bată cu bestialitate, un om nevinovat. Până la urmă nu aveai nicio dovadă că omul a călătorit recent în țara de origine. Și chiar dacă știai sigur că ieri a venit din China și azi e la metrou, ce ai rezolvat cu bătaia? Ai fost mai puțin expus? Nu ar fi fost mai bine să implici autoritățile competente, decât să te simți tu răzbunat?
Zilele acestea chiar i-am spus soțului: ”Hai că pe chinezi îi zărești din depărtare, dar să vedem cum îi mai vedem pe italieni, când și-or închide nasturii de sus de la cămașă”😅
Glumim noi, dar avem probleme mari. Problema nu e să îi prindem pe toți cei care încalcă izolarea la domiciliu și să îi snopim în bătaie. Problema e să îi facem să înțeleagă. Și ADEVĂRATA problemă este focalizare pe sine, pe MINE însumi (eu, eu, eu).
Dacă ești focalizat pe tine, vei fi panicat, speriat de moarte și vei acționa irațional, din cauza fricii.
Și știi de ce oamenii încalcă izolarea aceasta? Tot pentru că se gândesc la ei. Pentru că se simt captivi. Li se pare o prostie care pur și simplu li s-a impus. Dar focalizarea este tot pe ei și pe cum se simt ei.
Eu îți propun o alta variantă.
Dacă ești izolat la domiciliu și ești nevoit să stai 14 zile doar în casă, nu o face de FRICĂ. Frica aceea obsesivă, care te acaparează și te sufocă, care te face să te panichezi, să iei 5 sticle de spirt, să dezinfectezi toată casa să cauți și cele mai mici urme de microbi, bacterii și alți patogeni, ei bine frica aceea te va înnebuni în cele 14 zile. Începe să gândești altfel. Cu dragoste. La ce mă refer? Dacă ceea ce te-ar ține în casă nu ar fi frica, ci dragostea pentru cei din jur? Dacă ceea ce te-ar ține în casa cu adevărat, ar fi gândul că îi protejezi pe cei din jur, pe cei dragi ai tăi? Cum ar arăta zilele tale de izolare? Păi dacă motivația ar fi frica, ar fi niște zile absolut mizerabile și crede-mă, în 14 zile te saturi de orice serial și orice joc video. Părerea mea este că, oricât de responsabil ești, dacă te izolezi doar din frică, vei căuta o portiță, o scăpare, ca să trișezi izolarea, atunci când vei vedea că nu s-a întâmplat nimic rău și că te simti oribil stând închis în casă.
Dar dacă motivația ta este preocuparea, dragostea pentru cei din jur, protejarea lor, vei reuși să nu încalci carantina și vei și profita de timpul acesta.
Cum toți suntem sfătuiți și nevoiți să stăm mai mult în casă, hai să profităm de timpul acesta. Să citim mai mult, să facem lucrurile pentru care niciodată nu găseam timp, să stăm mai mult la soare (pe balcon sau în curte), să incercăm hobby-uri noi, si să ne bucurăm de odihnă.
Dacă ești dintre cei care nu sunt nevoiți să fie izolați, la domiciliu, încearcă să dai o mână de ajutor celor care sunt în carantină, așa cum poți. Vorbește cu ei la telefon, du-le mâncare până la ușă, sau în scara blocului, dă-le idei bune despre cum să își petrecă timpul și încurajează-i.
Dacă trebuie să rămâi la domiciliu două săptămâni, în carantină, nu lăsa amărăciunea descurajarea, frica și panica să pună stăpânire pe tine. Străduiește-te să vezi lucrurile frumoase, lucrurile bune din toată povestea asta. Hei! Acesta este visul oricărui român, nu? Să lucreze de acasă. Să stea acasă și să îi vină banii :)
Știu că nu e deloc aceeași situație și că poate fi foarte greu, dar să faci haz de necaz, iarăși ajută atunci când treci prin situații grele.
Sugestia mea este să aplicăm, ficare dintre noi ”Borcanul Recunoștinței” (vezi aici detalii), ca să ne menținem mintea sănătoasă și inima împăcată.
Îmi dau seama că poate fi greu că suntem diferiți, că unii suntem mai anxioși și precauți, iar alții mai relaxați și mai miserupiști, dar hai să fim mai echilibrați. Nu putem începe să batem pe oricine tușește puțin lângă noi, sau să criticăm pe oricine vedem pe stradă că de ce nu stă în casă (unii pur și simplu nu au opțiunea aceasta), dar nici nu putem să fim atât de nepăsători încât să îi punem în pericol pe cei din jur, cu bună știintă. Din nou, echilibru.
Oprește-te puțin și analizează-te. Vezi spre ce direcție tinzi și caută echilibrul. Dacă îți vine să le dai în cap oamenilor, să strângi spirt cât pentru 5 generații sau să disperi de frică, uită-te în jur. Nu e totul doar despre tine. Dacă ți se rupe efectiv și te enerveză toată chestia asta cu carantina, izolarea, că tu nu ai nimic nimic, uită-te în jur. Nu e totul despre tine.
Hai să mutăm focalizarea de pe noi, indiferent în ce parte a spectrului ne poziționăm și să ne întrebăm la fiecare acțiune pe care o facem: ”O fac din frică, panică, iraționalism, miserupism, sau.. din dragoste, pentru protecția CELORLALȚI, nu doar a mea?”
Dragostea alungă frica. Și ce altceva este dragostea adevărată, dacă nu purtarea de grijă și scarificiul pentru semenii tăi?
”Ce avem fiecare dintre noi de făcut în locuri întunecate și în vremuri grele, este să ne întindem mâinile spre alții și să ne apucăm strâns.” - Ann Voskamp
