Pe când Iunia avea 8 luni, am mers în vizită la străbunicii ei. Locuiesc într-un sătuc înghețat în timp, întins ca un șirag de perle prețioase la poalele dealurilor. Din curtea fiecărui localnic poți zări grădina ce se întinde fastuoasă tocmai până la poalele dealului. Căsuța străbunicilor, mică, dar bogată în povești și trăiri din alte timpuri, ne primește, ca întotdeauna, cu căldură și voioșie. Străbunicilor li se luminează ochii când le trecem pragul, însă atenția lor e fixată pe cel mai nou membru al familiei noastre, micuța lor strănepoată. Străbunica mă întreabă ușor “Am auzit că mănâncă singură, așa e?”, la care eu răspund “Da da așa este.” Străbunica se uită agitată în jur și mă întreabă “Ce anume mănâncă?”. Eu.. mă pregăteam să îi înșirui alimentele pe care le încercase deja, dar mă oprește brusc, luând o banană în mână și întrebându-mă “Banană mănâncă? Vreau să văd și eu cum mănâncă singură”. Așa că, în timp ce Iunia mânca de zor din banană, mămăica o privea cu uimire mirându-se la fiecare înghițitură😂
Adevărul e ca printre rude suntem niște ciudățenii, cine mă aude că mănâncă singurică nu mă crede.
Ce este autodiversificarea sau (blw- baby-led weaning, în engleză)?
Este o metodă de introducere a solidelor în dieta bebelușului. Aceasta poate începe doar după vârsta de 6 luni, atunci când copilul stă în funduleț nesusținut, prezintă interes pentru solide și când sistemul său digestiv este pregătit să digere și altceva în afară de lapte.
Există două metode de diversificare a dietei bebelușului. Una este diversificarea clasică, în care bebelușul mănâncă piureuri și este hrănit de către mamă cu lingurița, iar cealaltă este autodiversificarea, în care bebelușul primește solide sub formă de bucățele pe care le mănâncă singur, fără ajutorul mamei, cu mâna la început, iar mai târziu cu tacâmuri. Niciuna dintre metode nu este greșită sau corectă, sunt pur și simplu diferite și fiecare mămică alege metoda care i se pare mai adaptabilă ei și familiei ei.
De ce am ales eu autodiversificarea?
1. Masa nu este un chin
Înainte să încep diversificarea, m-am tot interesat pe la mămici, prietenele mele. Auzeam povesti horror, cu copii care nu voiau să mănânce și pentru care masa era un chin. M-am speriat puțin, trebuie să recunosc. Apoi m-am interesat și de blw. Foarte rar am auzit de copii care să nu mănânce bine cu metoda aceasta. Bineînțeles că sunt și excepții și de o parte și de alta, dar ca regulă deși în autodiversificare mănâncă mai puțin la început, copiii dezvoltă o placere pentru timpul mesei, pe termen lung ajungând să mănânce mult mai bine decât cei diversificați clasic.
Exact acesta a fost și cazul nostru. Iubeam timpul de mâncat cu toții. Era muuultă murdărie după, dar era foarte distractiv și Iunia chiar mânca mai bine decât orice alt copil pe care îl cunoșteam de vârsta ei. Cele mai multe filmulețe le avem din timpul mesei. Era mortală când mânca ea așa singurică și analiza fiecare aliment nou. Acum deja a învățat să folosească singurică lingurița, stă pe scaun “de oameni mari” și mănâncă doar împreună cu noi, toți așezati în jurul mesei. Are doar puțin peste 1 an :)
2. Copilul face conexiuni
Simte textura, mirosul, vede culoarea, asociază toate acestea cu gustul alimentului și dezvoltă preferințe. Am mai menționat și în alte articole, eu cred că inteligența este capacitatea de a face conexiuni, nu memorarea, așa cum este înțeleasă în mod tradițional. Cu ajutorul blw copilul poate corela mai târziu mult mai ușor de exemplu culorile, va știi că morcovul este portocaliu și are un anumit gust, urmând apoi să afle că morcovul e mâncarea preferată a iepurașului, apoi când mai crește își va da seama că morcovul creste în pământ și pentru aceasta trebuie plantate semințe și udate etc. Sper că s-a înțeles😁
Categoric că până la urmă și copilul diversificat clasic va face aceste conexiuni, dar cu cât le va face mai devreme cu atât este mai bine, deoarece va avea “loc” și de altele😊
3. Dezvoltă capacitatea de coordonare
Copilul dezvoltă capacitatea de coordonare între mână și ochi, învață să prindă alimentele în funcție de tipul lor. Unele alimente sunt mai alunecoase(de exemplu bananele), altele va învața să le prindă cu degetele tip pensetă ( de exemplu porumbul) etc. Apoi, un bebeluș autodiversificat, își va dezvolta abilitatea de masticare, reușind să gestioneze mult mai bine alimentele. Bebelușii hrăniți cu piureuri vor învăța doar să înghită, nu să și mestece.
4. Este o metodă economică
Nu mi-au trebuit castronele, bavețici, aparat special de diversificare (e unul scump de la Avent), nu blender, nu lingurițe, nici măcar haine😜. Nu am cumpărat nimic! Am tot primit chestii însă, că probabil tuturor li se părea ciudat că nu îi dau cu lingurința și se gândeau că sunt zgârcită.. hmm :)))
Tot ce am cumpărat a fost scaunul și tăvița pentru bebei ( am ales Antilop de la IKEA, cred că e cel mai ieftin existent pe piață :)) )
La ora mesei, o dezbrăcam în pielea goală, o puneam în scăunel, adăugăm alimentele pe tăvița ei și o lăsam să se distreze. O parte din ele, o adunam, după masă, de pe jos, de pe tăviță, de pe pielea ei, de peste tot. O altă parte ajungea în burtica ei😊 Progresiv, proporția s-a inversat, cu fiecare zi trecută ajungea mai mult în burtică și mai puțin pe jos. Acum mai ajunge extrem de puțin pe jos, când îi mai cade din lingurița pe care o duce singurică la gură, dar deja nu mai am ce strânge și ea mănâncă singurică, îmbrăcată și cu tacâmuri, stând pe scaun de oameni mari (zise Geanina cu mândrie😜)
5. Pentru că a făcut sens
În ultimă instanță, am ales blw pentru că a făcut sens pentru mine. Am înțeles că este metoda naturală de diversificare a oricărui copil sănătos. Am înțeles că pe timpul când eram noi copii era normal să primim piureuri din moment ce diversificarea începea de la 3-4 luni și nu puteam gestiona de atunci solidele în alt mod. Însă la 6 luni, copilul e pregătit să mănânce el singurel, alimentele așa cum sunt ele, nu blenduite.
Am ales blw pentru că mi se părea natural și normal ca un copil să mănânce ceea ce mănâncă toată familia. Nu mă vedeam gătind separat pentru bebe o dată și pentru familie încă o dată. Astfel că mâncarea familiei (puțin adaptată, fără sare, zahăr sau miere până la 1 an) poate fi consumată și de către bebeluș, fără să fie un efort suplimentar pentru mine.
Un alt motiv pentru care a făcut sens această metodă a fost faptul că oricum la 8-9 luni un copil trebuie să treacă de la piure la bucățele sau cel puțin pasat cu furculița, pentru că trebuie să își dezvolte abilitatea de masticare, foarte importantă și pentru dinți, dar și pentru vorbire și evident și pentru mâncat :) Așa că, dacă tot urma să trecem prin asta, de ce să nu învățăm de la început?
Care sunt minusurile (experimentate de mine) ale acestei metode?
1. Murdărie
Sincer, dacă te hotărăști să autodiversifici, fii pregătită să cureți după fiecare masă. După fiecare masă Iunia intra direct în duș. Apoi după ce o spălam și o îmbrăcam, treceam la strâns de sub scăunel și la curățat scăunelul și tăvița. Muncă și iar muncă, dar cu cât treceau zilele cu atât aveam mai puțin de curățat.
2. Frica de înec
Știu că aceasta este ceea ce oprește multe mămici din a opta pentru blw, dar riscul de înec va fi prezent până la 3 ani. Pentru că deja pe la 1 an copilul oricum nu mai mănâncă blenduit, până la 3 ani tot te vei confrunta cu asta. Eu am scăpat de această frică uitându-mă pe YouTube ca să învăț diferența dintre înecul real și gag ( reflex înnăscut al copiilor de a scoate mâncarea introdusă prea adânc), dar și ca să văd tehnici prim ajutor în caz de înec. Repet, acest risc există până la 3 ani, deci toate ar trebui să ne informăm, nu doar cele care facem blw.
Eu am ales să am încredere că am fost creați cu toate instinctele potrivite și am ales să am încredere că Iunia va învața să gestioneze bine mâncărica. Și exact așa a fost. Nu s-a înecat niciodată. A avut câteva gaguri pe care însă le-a gestionat singură si a scos mâncarea fără probleme. Teoria mea este că dacă învață de la început să gestioneze bucățile de mâncare, mai târziu nu va mai fi nicio problemă.
Cam acestea au fost motivele mele pentru a alege autodiversificarea. Cred că suntem diferiți și fiecare alege ceea ce i se potrivește și poate gestiona mai bine, de aceea aștept povestea ta despre metoda de diversificare aleasă, în comentarii.
P.s.: Voi mai scrie în curând un articol mai tehnic despre cum am început autodiversificarea, respectiv despre tipuri de alimente permise/ interzise, moduri de preparare și efectiv cum faci autodiversificare, sau mai degrabă cum am făcut noi :) Dacă vrei să citesti mai multe despre acest subiect, îmi poți scrie și îți pot trimite pe email, cartea despre blw, pe care am primit-o și eu gratis de la alte mămici.
