top of page

De ce am ales autodiversificarea (blw)


Pe când Iunia avea 8 luni, am mers în vizită la străbunicii ei. Locuiesc într-un sătuc înghețat în timp, întins ca un șirag de perle prețioase la poalele dealurilor. Din curtea fiecărui localnic poți zări grădina ce se întinde fastuoasă tocmai până la poalele dealului. Căsuța străbunicilor, mică, dar bogată în povești și trăiri din alte timpuri, ne primește, ca întotdeauna, cu căldură și voioșie. Străbunicilor li se luminează ochii când le trecem pragul, însă atenția lor e fixată pe cel mai nou membru al familiei noastre, micuța lor strănepoată. Străbunica mă întreabă ușor “Am auzit că mănâncă singură, așa e?”, la care eu răspund “Da da așa este.” Străbunica se uită agitată în jur și mă întreabă “Ce anume mănâncă?”. Eu.. mă pregăteam să îi înșirui alimentele pe care le încercase deja, dar mă oprește brusc, luând o banană în mână și întrebându-mă “Banană mănâncă? Vreau să văd și eu cum mănâncă singură”. Așa că, în timp ce Iunia mânca de zor din banană, mămăica o privea cu uimire mirându-se la fiecare înghițitură😂

Adevărul e ca printre rude suntem niște ciudățenii, cine mă aude că mănâncă singurică nu mă crede.

Ce este autodiversificarea sau (blw- baby-led weaning, în engleză)?

Este o metodă de introducere a solidelor în dieta bebelușului. Aceasta poate începe doar după vârsta de 6 luni, atunci când copilul stă în funduleț nesusținut, prezintă interes pentru solide și când sistemul său digestiv este pregătit să digere și altceva în afară de lapte.

Există două metode de diversificare a dietei bebelușului. Una este diversificarea clasică, în care bebelușul mănâncă piureuri și este hrănit de către mamă cu lingurița, iar cealaltă este autodiversificarea, în care bebelușul primește solide sub formă de bucățele pe care le mănâncă singur, fără ajutorul mamei, cu mâna la început, iar mai târziu cu tacâmuri. Niciuna dintre metode nu este greșită sau corectă, sunt pur și simplu diferite și fiecare mămică alege metoda care i se pare mai adaptabilă ei și familiei ei.

De ce am ales eu autodiversificarea?

1. Masa nu este un chin

Înainte să încep diversificarea, m-am tot interesat pe la mămici, prietenele mele. Auzeam povesti horror, cu copii care nu voiau să mănânce și pentru care masa era un chin. M-am speriat puțin, trebuie să recunosc. Apoi m-am interesat și de blw. Foarte rar am auzit de copii care să nu mănânce bine cu metoda aceasta. Bineînțeles că sunt și excepții și de o parte și de alta, dar ca regulă deși în autodiversificare mănâncă mai puțin la început, copiii dezvoltă o placere pentru timpul mesei, pe termen lung ajungând să mănânce mult mai bine decât cei diversificați clasic.

Exact acesta a fost și cazul nostru. Iubeam timpul de mâncat cu toții. Era muuultă murdărie după, dar era foarte distractiv și Iunia chiar mânca mai bine decât orice alt copil pe care îl cunoșteam de vârsta ei. Cele mai multe filmulețe le avem din timpul mesei. Era mortală când mânca ea așa singurică și analiza fiecare aliment nou. Acum deja a învățat să folosească singurică lingurița, stă pe scaun “de oameni mari” și mănâncă doar împreună cu noi, toți așezati în jurul mesei. Are doar puțin peste 1 an :)

2. Copilul face conexiuni