Mă găsesc în cabinetul medicului. “Cu ce vă pot ajuta?” mă întreabă. Eu răspund bâjbâind :”Pai.. hmm știți de fapt.. eu”. Nu am putut să îi spun exact de ce venisem și nu cred că a înțeles mai nimic din problema mea. Ieșind pe ușa cabinetului mă gândeam: “Băi și ce clare erau în mintea mea! Așa de bine exersasem tot ce trebuia să spun!” Înainte de a veni la medic, îmi repetasem în minte tot ce trebuie să spun. Îmi formulasem propozițiile corect și coerent. Ei bine, acolo, au ieșit total incoerente și uneori incorecte ( prepoziții folosite greșit și cine știe ce oi mai fi spus).
M-am gândit că data viitoare, mai bine scriu pe o foaie ce am de spus, iar apoi îi citesc. Clar, nu pot face asta, dar tare mi-ar plăcea.
De ce a fost așa toată situația? Ei bine, pentru că sunt introvertă sau introvertită. “Cum așa? Tu? Dar ești destul de sociabilă!” răspund de obicei oamenii din jurul meu, când fac această afirmație.
Ce înseamnă de fapt introvert și extrovert?
Sunt două tipuri psihologice diferențiate prin modul în care procesează informația. O persoană introvertită analizează informația intern și deși în exterior, ea pare tăcută, totuși mintea îi funcționează la capacitate maximă. Extrovertiții, pe altă parte, procesează verbal, iar în timp ce vorbesc iau decizii, inspirându-se din alte surse externe, prin comunicare.
Am decis să povestesc despre acest subiect deoarece vreau să demontez mitul introvertului timid, nesociabil și cel al extrovertului, care este sufletul petrecerii. Adevărul este că și introverții pot fi sufletul petrecerii dacă își propun, dar aceasta îi va seca de energie. Un introvert își încarcă bateriile, își ia energia, din timpul petrecut singur, cu el însuși, în timp ce un extrovert își ia energia din interacțiunile cu alți oameni.
Cum știi că ești introvert și nu doar timid?
Pentru că este plin internetul de definiții și teste de personalitate, voi povesti, într-un mod personalizat, ce mă face pe mine să afirm că sunt introvertă.
1. Mă exprim mai bine în scris, decât verbal
După cum am și povestit, de foarte multe ori, aș prefera să am posibilitatea să scriu ceea ce vreau să spun, dar într-o lume a extroverților este destul de dificil acest lucru.
2. Mă termină vorbăria
Știi întrebările alea: “Și cum mai e vremea?”, “Ce ai mai gătit?” ? Ei bine, tipul acesta de vorbărie(small talk) mă obosește teribil. Mă energizează în schimb discuțiile mai cu substrat, cu esență, unii ar spune chiar filosofice:)
Cred că e nevoie și de small talk în lume și că facilitează mult interactiunile, dar de fiecare dată mă simt de parcă nu am dormit jumătate de noapte după o astfel de discuție.
3. Grupurile mari de oameni sunt consumatoare de energie
Pur și simplu după evenimente mari, cu mulți oameni, multe interacțiuni, am nevoie de o perioadă de solitudine ca să îmi încarc bateriile.
4. Izolare la stres
Aceasta este încă o diferență între introverți și extroverți. Ca să facă față stresului extroverții se exprimă cumva. Sparg farfurii, fumează, beau, bombănesc. Se exprimă vizibil. Însă atunci când un introvert este stresat, tinde să se retragă. Din exterior nu ai spune că e stresat, ci doar că te evită. Ei bine, nu e personal, doar intrăm pe modul “save battery”. Altfel nu am putea să o scoatem la capăt, deoarece toate interactiunile devin și mai consumatoare de energie într-o perioadă stresantă și efectiv nu am face față dacă nu ne-am ascunde în carapacea noastră:)
5. Intimitatea e super importantă
Pentru introverți este o crimă de care nu te vor ierta, dacă ai trecut peste pragul de lor de intimitate. Nu le citi jurnalul dacă nu îți dau voie, nu le căuta în telefon.
Acesta a fost cel mai mare obstacol pe care a trebuit să îl trec cu blogul. Țin la intimitatea mea și îmi este inconfortabil să fiu vulnerabilă, povestind lucruri personale. Mult timp l-am ținut secret, iar apoi, o perioadă de timp, doar cei mai apropiați au știut despre el. Așa se face că deși scriu din 2013, abia acum doi ani am hotărât să investesc constant în el. După cum zice soțul meu: “Pentru un introvert, să aibă blog, este ca și cum l-ar vedea toată lumea în chiloți”.
6. Surprize și scenarii
Nu îmi plac surprizele. Îmi place să fiu mereu pregătită, să știu dinainte și să dețin controlul. Tocmai de aceea am scenarii pentru fiecare posibilitate, mai ales pentru cele stresante. E un stres să merg la medic? Ei bine lasă că rezolv eu pregătindu-mi dinainte toată discuția, în cap. Nu funcționează întotdeauna, dar măcar am un plan.
7. Îmi place structura
Introvertiții iubesc structrura. Fiecare lucru să fie la locul lui. Orice discurs, ca să aibă coerență și să îl putem urmări, trebuie să fie structurat. Ne plac ordinea și disciplina și avem, în principal, o înclinație spre tradiție, uneori fiind chiar conservatori. Sau cam așa este la mine.
8. Nu sunt timidă
Cu prietenii mei sunt cea mai glumeață, vorbăreață și NON-timidă persoană, de ai băga mâna în foc că sunt extrovertă. Dar când este vorba de oameni noi, oameni cu care nu am o relație, sunt mult mai stângace și mai puțin glumeață, dar totuși sociabilă, zic eu:)
9. Nu îmi place să vorbesc la telefon
Dar deloc deloc. Prefer mesajele sau emailul. Uneori chiar ratez intenționat si apelurile prietenilor apropiați (oops!) și îi sun înapoi când mă simt pregătită și am energia necesară să vorbesc.
Cam acestea sunt lucrurile la care m-am putut gândi eu că mă definesc ca și introvertă. Tu te-ai gândit vreodată dacă ești extrovertit sau introvertit? Care este modul tău de a procesa informațiile?
P.s.: Sunt sigură că mai sunt multe caracteristici ale introvertiților. Le voi mai adăuga pe parcurs.
P.s.2: Introverții nu sunt mai buni ca extroverții și nici invers, sunt doar diferiți. Și ce bine că avem diversitate în lume, altfel ar fi tare plictisitor, nu?
