Știu că poate sună banal, adică ce mare lucru este să tai niște unghii? Daar.. atunci când ești părinte pentru prima dată și întâlnești acea mică și fragilă ființă, numită nou-născut, cu niște unghiuțe mici mici si subțiri, s-ar putea să nu ți se mai pară o treabă așa banală. La mine, cel puțin, așa a fost. Multă vreme am fost îngrozită să îi tai unghiuțele piticei. Am încercat o dată și cumva cred, pentru că am ciupit-o că a urlat din toți rărunchii. De atunci încolo, am abandonat posibilitatea, lăsându-i soțului meu această sarcină.
Dacă și tu ai o teamă sau chiar ai avut un mic accident ca și mine, e normal ca tăiatul unghiuțelor să ți se pară o treabă complicată. Ceea ce o face si mai complicată este si atitudinea bebelușilor si copiilor față de această procedură. Sunt unele momente în care bebelușul își încleștează așa tare mânuța, că efectiv nici nu poți să îi dezlipești degetele, darămite să îi mai tai și unghiile. Apoi.. la copiii de la 1 an în sus, ce să mai spun? Nu am văzut niciunul căruia să îi placă și să stea la tăiatul unghiuțelor. Noi am avut mari scandaluri cu Iunia, pe această temă. Pur și simplu nu stătea, orice i-am fi făcut. Greu de tot și cu mari plânsete și proteste reușeam să mai tăiem 1-2 unghiuțe. Ce soluții sunt? 1. În somn! Foarte multă lume mi-a sugerat să i le tai în somn. Poate fi o soluție bună desigur, dacă al tău bebeluș doarme bine și nu se trezește ușor. Pentru noi nu a fost o soluție. Se trezea și dacă foșneai o pungă. Când adormea, ziceam ușurați: “Aleluia!”, nici prin gând nu ne trecea să facem ceva ce ar putea trezi-o. Dar la unii copilași această metodă funcționează cel mai bine.
2. Distragere!
Această metodă a funcționat perfect la noi, cât a fost bebeluș. Era musai să îi taie soțul unghiuțele, iar eu să mă strâmb în fel și chip, sau să îi arăt o cărtică nouă și interesantă, sau orice i-ar fi captat atenția, cât să reușim operațiunea. Și de cele mai multe ori reușeam. Până s-a făcut mai mare și nu mai funcționau deloc eforturile mele de distragere.
3. Imitare! Am încercat câtva timp și cu desene, după ce s-a mai mărit și fugeam prin casă după ea, ca să i le tăiem. A funcționat o perioadă destul de scurtă, până s-a prins ea care e faza cu desenele și a realizat că îi tăiam unghiuțele. Însă de pe la 1 și jumătate ceea ce a funcționat și funcționează și până acum este imitarea. Adică, în ziua în care vreau să îi tai ei unghiuțele, trebuie întâi să le tai pe ale mele. Pentru că ea vrea să facă orice fac eu. Dacă eu mă dau cu cremă, vrea și ea. Dacă eu mă încalț, vrea și ea. Dacă îmi tai unghiile, vrea și ea. Și asta e soluția. Am sau nu am unghii de tăiat, le tai și pe ale mele😅 Și ea vine singurică, întinde mânuța și îmi cere să le tai și pe ale ei. Stă cuminte până termin și apoi le compară cu ale mele. Odată ce am găsit soluția, nu am mai avut niciun stres și chiar e distractiv să ne tăiem unghiuțele împreună. Îmi dau seama că nu este un subiect major, dar este unul practic. Pe mine m-ar fi ajutat tare mult să fi citit un astfel de articol atunci când eram o proaspătă mămică și îmi era groază de această operațiune. Problema e că teama și panica nu ajută! Cum se spune în popor: “de ce ți-e frică de aia nu scapi!” De aceea, te sfătuiesc să cumperi o forfecuță din aceea cu margini rotunjite pentru bebeluși, apoi o unghieră mică pentru copii și cu calm, fără teamă, să prinzi un moment când bebelușul sau copilul e relaxat și odihnit și să faci din asta o joacă și o distracție pentru amândoi. E foarte important să alegi un moment bun, în care bebelușul e relaxat. Tu ce spui despre acest subiect? Ai întâmpinat dificultăți legate de tăiatul unghiuțelor copilului tău? Ce metode te-au ajutat?
P.s.: Am vorbit și despre acest subiect deoarece unghiuțele unui bebeluș trebuie tăiate destul de des, în medie cam de două ori pe săptămână, cele de la mâini și o dată pe săptămână, la piciorușe. Cresc incredibiiil de repede! Așadar, sper să fie de folos articolul acesta :)
