Rețeta mamei perfecte

“Eu sunt o mămică ce iubește fiecare clipă petrecută cu copilul ei. Am mereu răbdare cu el și nu a existat niciun moment, vreodată, în care să mă enervez. Fac totul cu plăcere, schimb scutece pline de caca, gătesc, curăț, reușesc să îmi echilibrez bine timpul astfel încât să nu neglijez joaca, dar să am și mereu gătit ceva foarte sănătos, iar casa să strălucească de curățenie, în același timp. Nu m-am trezit niciodată că nu mai știu ce să gătesc, plănuiesc mereu dinainte și am idei de noi preparate. Nu m-am simțit niciodată epuizată sau descurajată și în niciun caz nu am simțit că îmi pierd identitatea, ci am fost sigură pe mine mereu și mereu că fac ceea ce trebuie și că o fac cu excelență.

Copilul meu nu a pus vreodată mâna pe telefon. Așa cum mi-am dorit și imaginat încă din sarcină, el nu a avut contact cu tehnologia, nu se uită la televizor, sau la desene și în niciun caz nu știe ce e ăla YouTube. Nu am cedat niciodată atunci când copilul meu a încălcat o regulă, am fost fermă și nu mi-am încălcat niciodată propriile-mi reguli. Chiar și în magazin de s-a pus pe jos, nu m-am simțit stânjenită, ci mi-am continuat veselă cumpărăturile, vorbindu-i calm copilului și celorlalți cumpărători, zâmbind, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. De asemenea, am avut grijă mereu de relația cu soțul meu, să nu îl neglijez și să arăt mereu impecabil. Când vine acasă mă îmbrac în cele mai bune haine și sunt mereu aranjată, epilată și parfumată, în prezența lui. De fapt, nu stau niciodată în pijamale sau în haine comode în casă, având grijă dimineață de dimineață să mă pregătesc, atât pe mine cât și pe pitică, astfel încât să ne începem ziua arătând impecabil.” Poate te întrebi și tu: “Ce prostie mai e și asta?” Și ai dreptate, este o prostie, este mama perfectă, la care fiecare dintre noi visează. Vestea bună (sau rea, după caz) este că ea NU EXISTĂ! Eu personal, stau mai toată ziua în pijamale, ba chiar am zile când și pitica stă vreo jumătate de zi tot în hainele de noapte. M-am simțit de nenumărate ori descurajată și am plâns de oboseală de atâtea ori încât nu mai pot număra. Casa mea e departe de a fi curată lună, strâng pe o parte și facem dezordine pe alta. Abia apuc să îmi mai fac unghiile cu ojă din când în când și sunt departe de a fi aranjată în fiecare zi. Relația cu soțul mă chinui să o mențin echilibrată, să ne facem timp pentru noi, să iesim doar noi doi și să nu îl neglijez. Uneori îmi iese, alteori nu. De multe ori când mergem la restaurant îi dau telefonul piticei, ca să putem mânca și noi liniștiti. Nu e nici pe departe modul în care visam eu să se desfășoare lucrurile, dar am obosit să tot alerg după ea și să mâncam pe rând. Visam și eu că nu va vedea tehnologie al meu copil și că va fi crescut într-un mod foarte natural și educațional. Până mi-am dat seama că nu pot găti dacă nu e la desene. Am încercat de toate.. și toate s-au sfârșit cu mine epuizată, cu o mâncare fără gust și cu lacrimi amare.

De multe ori mi-am înclăcat propriile-mi reguli și am cedat știind că nu fac bine, fiind însă mult prea epuizată ca să mă mai ”lupt” cu un copil plin de energie.

Uneori îmi vine să fug de acasă și nu glumesc. Parcă aș mai vrea și eu o viață comodă, în care să am o pisică de îngrijit și.. atât. În loc să fac asta, mă închid în baie până mă satur de auzit ”Maami Mami Maaami” și ies luând-o în brațe, resemnată.

Dar știi ce? E clar că nu sunt tipul de mamă perfectă, acea Barbie gospodină, dar sunt perfectă pentru copilul meu. Da, cedez și clachez și de multe ori am îndoieli, mă enervez și trebuie să îmi cer iertare. Dar sunt prezentă, în limita a ceea ce sunt și ce pot face, dau tot ce e mai bun în relația cu fetița mea. Adevărul e că și mama e doar un om. Simt că se pune atât de multă presiune pe mamele din ziua de azi și nu e corect. Și noi suntem oameni cu dorințe, aspirații și emoții. Toate aspirăm la a fi mama perfectă, la a jongla și a le împăca pe toate, dar nu există o rețetă pentru mama perfectă. Pentru că fiecare mămică din lumea aceasta este potrivită și personalizată fix pentru copilașii ei. Hai să nu ne mai punem etichete una alteia, hai să nu ne mai comparăm una cu alta. Suntem oameni, suntem majoritatea dintre noi departe de familia extinsă și trebuie să ne descurcăm singure în societatea aceasta izolaționistă. Și cum zic americanii: “pentru a creste un copil ai nevoie de un sat”. Ei bine, în zilele noastre, suntem doar noi, părinții imperfecți, departe de “satul” nostru, încercând să ne crestem cât mai bine copiii. Articolul acesta e în primul rând pentru mine însămi. Vreau să mi-l amintesc de fiecare dată când intru într-un restaurant și sunt nevoită să îndur privirile necruțătoare ale mămicilor ce se vor a fi perfecte, care au bebeluși și se jură că ele nu vor da niciodată telefonul copiilor. Vreau să mi-l amintesc atunci când mi se spune că ar trebui să fie mai sociabil copilul meu sau că e musai să nu stea toată ziua cu mine, ca și cum alții ar cunoaște adevărul absolut despre copilul meu. Vreau să mi-l amintesc de fiecare dată când tind să mă compar cu idealul meu de mamă și să eșuez mizerabil, în mod evident. Vreau să îmi amintesc că fac tot ceea ce pot și că sunt doar un om, cu atuuri dar și cu defecte. Și în final, vreau să rup puterea societății moderne asupra mea, care îmi dă mereu peste nas cu “mama perfectă”, o închipuire a vremurilor pe care le trăim.. Hai să nu-i mai dăm putere asupra noastră!

#mamaperfecta #retetamamaperfecta #mamaperfectablog #littlecornerofjoy #cumsafiimamaperfecta #societatemodernamamaperfecta #societeateamodernaizoleazamamele #retetamameiperfecte