Încă nu am un copil trecut de majorat, sau nici măcar un copil adolescent. Deci nu știu cum funcționează acest principiu la vârste mai mari, dar știu că fac tot ce pot să îl aplic, acum, la o vârstă fragedă. De ce? Pentru că eu cred în puterea celor “7 ani de acasă”. Eu cred că acum se pun bazele caracterului unei persoane și acum este perioada când îmi pot influența copilul cel mai mult, atât spre bine, cât și spre rău.. din păcate.
Deci, ce înseamnă să “crești un învingător”? Probabil ai auzit părinți sau bunici îndemnându-și odraslele să nu se lase. “Dă și tu, nu fii fraier, lovește primul, bate-i pe toți! Ripostează, nu sta să te bată altii”. Și cred că fiecăruia dintre noi ne vine în minte cel puțin un exemplu de astfel de “educație”. Eu însă nu mă refer la acest tip de instigare la violență, în care îi învățăm pe copii doar cum să fie neplăcuți, agresivi și în ultimă instanță, le scriem condamnarea la singurătate și le dăm direcția spre o cale greșită, care le va aduce doar probleme în viață. Eu cred că un învingător este cel ce nu renunță atunci când lucrurile devin grele. Un învingător nu se dă bătut ușor, nu se dă înapoi de la munca grea și lucrează neîncetat, pentru îndeplinirea țelului său. Un învingător știe când să lupte și când să renunțe și înțelege că un eșec nu este sfârșitul, ci este doar o lecție învățată, într-un mod foarte practic. Un învingător este cel care indiferent cât de rele sunt circumstanțele din viața lui, răzbește. Și cum ne putem ajuta copiii să gândească în acest mod? 1.Învață-l să facă lucrurile grele Totul pornește de la a-l învața pe copil să facă lucrurile grele. Este greu să strângi cărțile după ce te-ai uitat pe ele și să le pui la locul lor, pe raft? Când vrei să fugi la joacă, este! Este greu să îți pui farfuria la spălat după ce ai terminat de mâncat? Este, atunci când știi că ar putea să strângă mama după tine. Dar tocmai aici stă înțelepciunea! Dacă îi permitem copilului să scape de responsabilitatea lucrurilor grele, de fapt îl încurajăm să fugă de responsabilitate, atunci când va crește. Gândindu-ne că strângem noi după el, pentru că e mic și nu știe, îi facem un mare deserviciu. Pentru că în viață, nu strânge nimeni după tine. 2. Nu face tu totul în locul lui Trebuie să ne ținem în frâu dorința de a-l ajuta constant și constant pe copil. Dacă, de exemplu, copilul vrea să se urce singur pe scaun sau în pat, nu este ok să sar eu, să îl ajut, presupunând din start că nu poate face asta. Practic, făcându-le eu pe toate în locul lui, îi știrbesc încrederea în sine, că el POATE face anumite lucruri. Întâi îl las să încerce. Dacă știu că este posibil, îl încurajez, atunci când ar vrea să se dea bătut. Îi spun “hai că poți!”. În majoritatea cazurilor, reușește după ce este încurajat, însă uneori nu poate și atunci îi spun că este ok, îl voi ajuta eu și vom reuși împreună. Și acesta este modul în care, un copilaș, înțelege că există situații în care reușești forțându-te puțin mai mult, dar există și situații în care reușești cerând ajutorul. Important este să nu se dea bătut și să nu sară mami și tati mereu și mereu să facă lucrurile grele, în locul său. 3. Discutați aspectele neplăcute Spune lucrurilor pe nume. Nu le ambala frumos și nu ocoli adevărul. E greu să faci ceea ce trebuie, e greu să strângi după tine, nu încerca să îndulcești adevărul sau să mituiești copilul să le facă. De multe ori, în viață, trebuie să strângi din dinți și să mergi mai departe. Ne mințim singuri, dacă avem impresia că îi protejăm pe copii, creându-le o imagine idealistă asupra lumii. Noi doar îi aruncăm în gura lupului, ca pe niște mielușei, care habar nu au de pericolul ce îi paște. A strânge după tine e greu, a munci pentru ceea ce îți dorești nu este ușor. A ține o casă curată, presupune mult efort. A avea rezultate bune la școală, nu vine doar relaxându-te, în fața televizorului. Așadar, atât cât este potrivit pentru vârsta sa, nu ocoli subiectele grele, gândindu-te că va avea suficient timp să dea piept cu ele. Dacă nu le va afla de la tine, le va afla cu siguranță din alte părți și cine știe în ce moduri nebănuite îl vor afecta.
4. Crează-i un mediu sigur, în care să eșueze Poate sună paradoxal, dar este un aspect foarte important pe care e bine să îl învețe de mic. Suntem oameni, greșim constant, eșuăm de câteva ori, înainte de a reuși. Succesul nu înseamnă să nu eșuezi niciodată, ci să te ridici ori de câte ori cazi. Cred că este un aspect important, să îi învățăm pe copii că eșecul nu este o tragedie, că se pot simți în siguranță, la noi în familie, chiar dacă mai greșesc.Vor fi la fel de iubiți și atunci când o mai dau în bară. Cred, de asemenea, că este foarte nesănătos să așteptăm perfecțiunea de la copilul nostru și să îi creăm astfel o teamă de oameni și groază de greșeli. Adevărul e că în viață mai greșești, dar este foarte important cum depășești greșeala. Îți asumi responsabilitatea, înveți lecția și apoi mergi mai departe? Sau te complaci și lași eșecul să te dărâme, pierzându-ți identitatea?
În concluzie, ca să crești un copil cu un caracter puternic, ce nu se dă bătut, nu fuge de responsabilitatea lucrurilor grele, pune-i bazele încă de foarte mic și construiește pe ele. Primii ani în educația copilului sunt inestimabili și cu siguranță îi definesc traiectoria în viață. De asemenea, asigură-te că persoanele implicate în viața copilului tău (educatoare, bone, bunici etc), au aceleași principii ca și tine sau îți vor respecta principiile în interactiunile cu puiul tău. Pentru că ele, împreună cu tine, părintele, vor pune baza caracterului și a principiilor pe care își va clădi viața piticul tău. Așadar, crește un învingător și vei culege roadele mai târziu! Tu ce părere ai? Este important să îi învățăm pe copii să facă lucrurile grele, chiar dacă nu le place? Ce metode te-au ajutat în acest sens?
