Vara aceasta am luat o pauză pe blog, atât intenționată, cât și neintenționată și voi lămuri imediat la ce mă refer exact.
A fost o pauză neintenționată, la început. După ce s-a născut cea de-a doua pitică, parcă totul s-a transformat într-un vârtej, care m-a luat pe sus, total neanunțat.
Și deși știam că a avea doi copii, te mută automat într-o altă ligă și este mult mai solicitant decât cu unul singur, nu știam exact ce înseamnă aceasta. Cumva, așteptările mele erau să fie mai simplu decât a fost la Iunia, că doar am mai trecut odată pe aici și lucrurile ar trebui să meargă bine din prima, nu?
Ei bine, cred că e posibil să fie și așa, dar la noi au fost puțin mai complicate lucrurile. Cum am ajuns acasă de la spital, m-am umplut de bubițe de varicelă, apoi la câte două săptămâni distanță, au urmat și piticele, rând pe rând. Și dacă e greu să te descurci cu un copil cuprins de gelozie, pentru că a apărut un nou membru al familiei, ei bine a te descurca cu un astfel de copil cuprins de varicelă, devine deja subiect de film😅
Ceea ce m-a frapat și mai mult în ultima perioadă a fost lipsa de timp. Credeam că atunci când ai un copil, deja nu mai ai timp de nimic. Dar când ai doi, îți dai seama cât de mult timp aveai înainte, când era unul singur și te bufnește râsul când te gândești cât de ocupată credeai că ești atunci. Fiecare provocare vine însă pe rând și ușor ușor învățăm să le gestionăm și să ne adaptăm la noua situație. Când era Iunia nou-născut, mi se părea imposibil să mă descurc singură. M-am descurcat, însă. Apoi în prima lună cu doi copii, pur și simplu am crezut că nu pot face față singură, însă m-am adaptat până la urmă. Deocamdată, nu vreau să nici să mă gândesc cum reușesc să facă față mămicile ce stau singure acasă cu mai mult de doi copii. Din punctul meu de vedere, sunt adevărate eroine:)
Dar după cum spuneam, provocarea mea în ultima vreme, a fost timpul. Sau mai bine zis, lipsa cronică a lui. Pitica cea mare a făcut trei ani și nu mai vrea în ruptul capului să doarmă la prânz. La început am mai încercat să o pun la somn, dar se trezea Arielle (pitica cea mică), plângea, o trezea și pe Iunia și apoi era distracție cu amândouă morocănoase. Așadar, chiar și când adormea bebelina, tot mai aveam un copil de îngrijit, non-stop, de dimineața până seara, eu singură, singurică. M-am străduit să îi găsesc activități pe care să le putem face în liniște, ca să poată dormi Arielle.
Problema la această situație, în care ești doar tu cu doi copii mici acasă, este că abia îți mai găsești timp să respiri. Ce să mai spun de timp pentru tine, de citit ceva, de ieșit, de făcut duș șamd? Trebuie să recunosc că există și o parte bună. Am reușit să nu mă mai uit cu orele la telefon. Pur și simplu nu apuc. Și deși mă bucur că reușesc să trăiesc mai mult, fără a fi dependentă de telefon, totuși aceasta înseamnă că și blogul are de suferit. De aici pauza neintenționată. Nu am mai avut timp să scriu pe blog. Deși îmi place, deși mă relaxează, nu am mai reușit.
Pauza intenționată a venit apoi. Pentru că perioada este una tare aglomerată și pentru că sunt întâi mamă și apoi bloggeriță, a trebuit să îmi iau un timp să analizez dacă vreau să continui cu blogul, dacă are rost, dacă mă ajută și dacă face o diferență în viața altora, sau doar mă încăpățânez să îl țin surmenându-mă, într-o perioadă în care fiecare bucățică de timp, pentru mine e oxigen pur. După ce am analizat și am meditat puțin, am ajuns la concluzia că vreau să duc blogul într-o nouă direcție, în care să simt că merită tot efortul și voi dezvălui mai multe despre aceasta, în săptămânile ce urmează.
M-am ocupat de asemenea, de o nouă colaborare faină cu librăria online Book Store, ca să putem continua concursul nostru lunar de pe Facebook și pregătesc și un proiect pentru toamna aceasta, care însă depinde mult de timpul pe care îl voi avea la dispoziție.
De asemenea, urmează, în curând, noutăți pe email și o activitate faină pentru pitici, de toamnă, accesibilă doar abonaților la newsletter (te poți abona în căsuța specială, care apare după ce termini articolul).
O altă noutate a lunilor trecute, este dezvoltarea grupului de Facebook al blogului, “Mamicile creative”, unde postez activitățile făcute cu Iunia (și sunt multe deoarece trebuie să facem liniște des ca să doarmă surioara cea mică), deci, pentru inspirație, intră pe grup:)
Și dacă ai ajuns cu cititul până aici, vreau să îți mulțumesc! Vreau să îți multumesc că mă urmărești pe blog, pe Facebook și pe Instagram. Mulțumesc celor ce mă încurajați și mulțumesc celor ce citiți și dați mai departe articolele mele! Este ceea ce mă face să continui, faptul că sunt de folos și ceea ce scriu aici este de ajutor. Urmează o toamnă frumoasă aici, pe Little Corner of Joy și sper să ne bucurăm împreună de ea!
P.s.: Poate unii dintre voi ați observat deja, dar am setat contul de Instagram ca fiind privat. Acolo postez mai multe lucruri personale, îndeosebi pe story și îmi doresc să am grijă cu cine și de ce le vede, de aceea cei care vreți să mă urmăriți și pe Instagram va trebui să solicitați o cerere de urmărire. Pentru cei care mă urmăriți deja, nu s-a schimbat nimic. Postările sunt în continuare vizibile și conținutul este destul de diferit față de ceea ce găsiți pe pagina de Facebook. Așadar, cu mare drag aștept cererile voastre, dacă chiar doriți să fim prieteni și pe Instagram😊
