Monica Neda este educator prenatal și postpartum, cofondator al proiectului ”Realitatea Postpartum”, împreună cu Adelina Mitrofan Badea. Este doula la naștere acreditată în România și în Germania și profesionist postpartum, acreditată internațional de către ”Newborn Mothers Collective Australia”. Toate aceste aspecte se contopesc în Birth to Love, locul unde gasești modalitatea să ai o naștere pe care să o iubești și să îți găsești drumul către iubire în postpartum. Și-a descoperit chemarea atunci când nașterea a devenit personală, atunci când a trebuit să facă ea însăși această călătorie. Maternitatea, în totalitatea ei, a devenit decisivă în schimbarea carierei ei din corporatist în om care își urmează pasiunea și chemarea.
Monica a acceptat să răspundă la câteva întrebări practice despre sarcină și naștere și iată ce am întrebat-o și ce ne-a răspuns:
Geanina: Ce este o Doula?
Monica: O doula este un specialist paramedical, un profesionist care a absolvit o serie de cursuri ce îi dau pregătirea necesară ca să acompanieze un cuplu în cadrul travaliului, nașterii și a perioadei postpartum, după caz. O doula oferă sprijin pe mai multe niveluri.
In primul rand este nivelul psiho-emoțional. Nașterea, travaliul și perioada postpartum sunt niște experiențe foarte intense, iar părinții în devenire au nevoie de o minte care nu traiește atât de intens aceste momente- o minte clară, care să le cunoască preferințele, respectiv planul de naștere și să îi sprijine să ia cele mai bune decizii în acele momente. Scopul final este sa aibă parte de o expetrință pozitivă la naștere. Un alt nivel pe care o doula poate acționa este și cel fizic, competențele doulei ajutând la gestionarea disconfortului în travaliu și a oricărei provocări care poate apărea (aici mă refer la felul în care este poziționat copilul, de exemplu, și felul in care putem ajuta pozitionarea copilului sa se potriveasca mai bine in fizionomia mamei - lucru care este cheie în a avea o naștere naturală cu succes). Există chiar un studiu (vezi aici) care a aratat ca efectele au fost mai puternice atunci cand persoana care acorda sprijin nu era membră a personalului medical si nici nu făcea parte din anturajul femeii. Ci era o persoană din afară, cu pregătire, care era prezentă special pentru a oferi sprijin personalizat. Iată ce s-a descoperit în cifre, atunci cand au urmarit ce se întamplă cu femeile au avut o doula alături:
- 39% mai putine sanse sa se ajunga la o cezariana
- 15% mai multe sanse sa aiba o nastere vaginala spontana
- 10% mai putine sanse de a apela la analgezice
- 31% mai putine sanse sa fie nesatisfacute de experienta de la nastere
- 41% mai putin predispuse sa se recurga la o nastere instrumentala prin vacuum sau forceps. Practic, o doula descrește foarte mult riscurile medicalizării procesului nașterii și crește calitatea experienței nașterii. Astfel, dacă ai o doula la naștere îți minimizezi riscurile de traumă.
Apoi doula poate lua roluri strict logistice, precum organizarea actelor, a bagajelor etc.
Geanina: Care ar fi 3 cele mai importante sfaturi ale tale pentru o gravidă?
Monica: Primul sfat pe care i l-aș da ar fi să se informeze extra fata de ceea ce primește în cabinetul medical (de exemplu, si eu fac pregătire prenatală cu cuplurile care mă aleg). Este primul și cel mai important sfat.
Al doilea sfat ar fi, să își dea seama ce fel de experiență își dorește (să nască natural sau prin cezariană) și care este echipa, care sunt oamenii care o pot conduce acolo. Eu susțin și voi susține nașterea naturală, iar cezariana o voi prezenta ca pe o opțiune care salvează vieți, dar care trebuie făcută doar în caz de urgență. Motivul pentru care spun acest lucru este faptul că avem o parte științifică ce ne demonstrează clar că nașterea naturală în combinație cu încă câțiva factori contribuie la sănătatea pe termen lung a copiilor noștri. Vorbim aici de microbiom, un subiect care mă fascinează, al cărui susținător sunt și despre care le vorbesc pe larg cuplurilor cu care fac pregatire.
Cel de-al treilea sfat ar fi să încerce să își dea seama ce imagine are despre naștere, prin prisma experiențelor pe care le-a auzit, prin prisma mesajelor pe care le-a primit și să poată să își dea seama că nașterea este un proces natural, fiziologic, perfect sănătos și sigur și prin aceasta să își readucă încrederea în propriul corp și în capacitatea sa de a da naștere.
Geanina: Care sunt etapele nașterii?
Monica: Atunci când o femeie însărcinată se apropie de termen, vor apărea anumite semne premergătoare travaliului. Primul semn care se observă este faptul că gravida poate respira mai ușor, ceea ce înseamnă că bebelușul a coborât în pelvis. Cel de-al doilea semn sunt contracțiile false, contracțiile Braxton-Hicks, care sunt contracții normale, nu sunt periculoase, ci antrenează uterul să facă față travaliului și nașterii. Nu sunt dureroase(deși pot fi inconfortabile), nu sunt regulate și nu progresează. Apoi, mergand mai departe pe linia progresului avem semne mai evidente cum ar fi dopul gelatinos, cel care sigilează de la începutul sarcinii, ieșirea din uter, adică cervixul. Pe măsură ce cervixul se înmoaie și se scurtează, așa cum se întâmplă pe finalul sarcinii, este posibil să pierdem acest dop. Nu înseamnă că nașterea este iminentă, ci este încă un semn că se întâmplă schimbări. Apoi, mai sunt simptomele emoționale, precum ”instinctul de cuibărire”, atunci când gravida intră într-o frenezie a pregătirilor, de a face curat, a organiza și a reorganiza sau.. din contră, poate intra într-o senzație de apatie, poate chiar și de frică și de anxietate, depinde de fiecare gravidă în parte, dar în general apar niște simptome emoționale. Cam acestea ar fi semnele prevestitoare.
Semnele unui travaliu adevărat sunt destul de clare: fie avem de-a face cu durere lombară sau durere în abdomenul inferior, ca o senzație de durere menstruală, apoi evident, întărirea burticii si miscari uterina care începe să se sistematizeze, încet încet devenind contracții progresive, există uneori nevoia stringenta de a merge la toaletă, sau mai poate apărea fisurarea sau ruperea membranelor. Asta înseamnă că va începe să curgă lichid. Cum ne dăm seama că este lichid amniotic? Se poate testa evident, la spital, cu un test de PH, dar ca probă rapida, dacă strângem mușchii pelvieni, ca și cum ne-am abține să nu urinăm și totuși curge lichid în continuare este posibil să fie vorba de membrane fisurate. Atunci când se rup membranele complet (se rupe apa), cantitatea de lichid este destul de mare. Acestea sunt semne clare că începe travaliul. Aceasta este faza latentă a travaliului în care sunt contracții ușoare la 10-15 minute. Pe măsură ce travaliul va progresa se va intra în faza activă, stabilită a travaliului. Acum avem contracții din ce in ce mai dese, de obicei regulate, menite sa ajute cervixul sa se deschida de la 1 până la 10 cm, 10 fiind dilatația completă. În interiorul nostru, bebelușul la rândul lui, muncește intens să se nască. Dacă are loc și țesuturile nu sunt tensionate, el se va angaja în cea mai bună poziție posibilă în pelvis și apoi va începe să facă rotațiile interne avansând astfel progresul și nașterea. Odată ce suntem la dilatație completă și bebelușul este poziționat favorabil și începe să coboare, apare iminența nașterii. Se manifesta cel mai adesea ca o senzație puternică de presiune în zona pelviană și anală. Este ca și cum am avea o senzație irezistibila de a merge la toaletă însoțită de nevoia de a împinge. Este posibil acum sa apara o perioada de repaos în care uterul se adaptează dimensiunii bebelușului al cărui cap nu mai este deja în uter și în același timp este momentul în care capul copilașului vostru se adaptează perfect ca să poată ieși prin pelvis și canalul de nastere. Nu ne descurajăm dacă apare aceasta pauză, deoarece, deși invizibil, exista progres major. Putem profita să ne odihnim ca să putem face față etapei expulziei. În această ultimă etapă, bebe va trece din mediul uterin prin vagin și va face cunostință cu lumea exterioară de pe pieptul mamei și din siguranța brațelor ei.
Geanina: Ce mă fac dacă am frică de naștere?
Monica: Cred că primul aspect este să stăm cu această frică și să aflăm de ce am frică de naștere. Este un sentiment foarte comun în rândul femeilor, dar de asemenea, cred că există foarte mulți factori care au dus la frica aceasta de naștere și din punct de vedere istoric și din punct de vedere social, dar și din punct de vedere al imaginii propagate în media. Sunt multe imagini dramatizate în media. În filme vedem mereu nașteri care sunt portretizate într-un mod foarte dramatic, mereu cu o mamă care este în dureri și urlă furioasă la partener. Acele imagini nu sunt în favoarea femeilor deloc, pentru că nașterea nu arată așa. Deci noi practic trebuie să cunoaștem din ce cauză apare frica de naștere, este frică de durere sau frică de necunoscut sau este frica de a pierde controlul? Despre ce fel de frică vorbim? Este indicat să exploram de unde pornește frica, să o adresăm și să o rezolvăm, astfel încât ea să nu mai apară în travaliu. Revin la faptul că pregătirea pentru naștere și sprijinul adecvat pot să o diminueze drastic.
Geanina: Ce să faci ca să te dilați mai repede?
Monica: În primul rând să te relaxezi. Pentru ca doar asa corpul este capabil sa producă oxitocina -hormonul care este cheie în procesele travaliului. Ea este cea care cauzează contractiile. Să fii într-un mediu sigur și preferabil să fii undeva unde este liniște și întuneric. În cazul în care nu reușim aceste lucruri probabil că vom avea niveluri mari de cortizol -hormon de stres, care este “antidotul” oxitocinei. Nu putem fi stresate și să naștem. Pentru că oxitocina și cortizolul sunt ca talerele unei balanțe - una este jos cu o cantitate mare, cealaltă automat este sus, cu o cantitate mică.
Promotorul cel mai de seamă al nașterii naturale, un medic obstetrician extrem de experimentat - Michel Odent, pune în evidență foarte frumos legătura melatoninei și întunericului cu progresul nașterii, într-una din lucrarile lui. Este foarte important să nu deranjăm femeia în travaliu, ci să îi oferim siguranță, spațiu, liniște și întuneric. Întunericul promovează melatonina, care este un precursor al oxitocinei. Astfel relaxarea, încrederea în propriul corp și în proces, sprijinul și siguranța sunt factorii de bază în procesul dilatației. Dar mai ales…rabdarea si renuntarea la repere temporale. Eu nu m-as orienta să țintesc către “mai repede” că este posibil să cădem în capcana progresului pe ceas. Fapt ce nu este benefic.
Geanina: Ce să mănânci înainte de naștere?
Monica: Nașterea si travaliul sunt un procese cu un consum energetic mare. E ca un maraton. Nu aș recomanda să stăm nemâncate. Poți mânca orice aliment de care ai poftă, dar ușor, care să nu fie greu de digerat. Eu as puncta mai degrabă să bei puțină apă de cocos sau soluție cu electroliți, chiar înainte de expulzie ca sa iti refaci rezerva de energie.
Acum urmează să vedem și răspunsurile la întrebările cititoarelor de pe pagina de Facebook a blogului:
”Ai voie să faci exerciții fizice de intensitate mare. Până când și în ce condiții?”
Monica: Cred că este ceva ce trebuie discutat cu mediul curant, pentru că fiecare femeie este diferită și fiecare sarcină este diferită. Atât timp cât nu există niciun factor de risc depistat de medic, efortul fizic este chiar recomandat. Știu gravide care la 36 de săptămâni de sarcină făceau escaladă, deci se poate, dar este important să fi făcut sport și înainte de a rămâne gravidă.
”Eu as fi vrut să știu ca să naști mai repede, poți dansa?”
Monica: Probabil că a văzut video-ul cu medicul care dansează cu graviduța. De fapt, ceea ce se întâmplă în interiorul corpului când dansăm, mai ales dacă dansul implică mișcări ale șoldurilor și rotații mai ales, noi îl ajutăm pe bebe să se angajeze corect în pelvis. Dansul nu grăbește neapărat nașterea, însă este un exercițiu bun de reechilibrare a țesuturilor și a ligamentelor, cele care ajută la poziționarea mai bună a copilului și fac travaliul să progreseze.
”Am citit că nu e bine sa te încordezi in timpul contracțiilor puternice. Spre exemplu, nu e deloc benefic pentru organism să strângem tare pumnul sau să strângem ceva in pumn atunci când apare durerea aceea imensa din timpul contracțiilor. Și nici să strângem din dinți. Daca facem asta, contracțiile vor fi și mai dureroase pentru că încordandu-se corpul, nu se mai oxigenează suficient și ne doare mai rau. As vrea sa întreb ce am putea sa facem ca să înlocuim aceste "practici" și să ajutăm organismul sa se relaxeze in loc sa îl încordăm mai tare. Ce ajută cu adevărat în suportarea durerii?”
Monica: Există o grămadă de tehnici de ameliorare a disconfortului. Într-adevăr tensionarea corpului și încordarea mentalului aduc un cerc vicios, care se auto-întreține: frică-tensiune-durere. Respirația este cheia. Este important să respirăm bine, să vocalizăm pe sunete joase (să evităm țipetele -sunete înalte). De exemplu, eu folosesc mult lucrul cu corpul, presopunctura și hidroterapia (duș cald sau comprese calde), mișcarea, masajul. De asemenea, este important ca bebelușul să fie bine angajat, deoarece dacă nu este bine poziționat, atunci durerile pot fi mult mai intense iar dilatația poate să întârzie să apară. Dar până la urmă, orice stimulează oxitocina și starea de bine ajută enorm la gestionarea durerii - sprijin empatic și iubitor, o vorba bună, simplul fapt că ținem persoana care este în travaliu de mână, sau o mângâiem și o ajutăm să fie confortabilă CONTEAZĂ. Trebuie să reținem că durerea este ceva modulat de către creier, iar dacă noi suntem într-o stare de deschidere și acceptare a experienței travaliului ca una pozitivă și asumată, atunci automat durerea pe care o vom simți, nu va fi deloc egală cu ceea ce percepem noi ca și durere.
Acestea au fost întrebările pe care i le-am adresat Doulei Monica Neda. Tu ce întrebări ai avea pentru ea? Ce ai vrea să afli despre sarcină și naștere, de la un specialist?
