top of page

De ce nu e ok Disney pentru copii


Am tot auzit, în ultima vreme, că Disney nu e ok pentru copii. Mămici, viitoare mămici, care spuneau că nu i-ar lăsa, sau că nu își vor lăsa copiii să se uite la Disney. Pe moment, cred că m-am blocat, sau nu am vrut să par total neinformată (cum eram, de fapt), despre acest subiect, astfel încât nu am oprit puțin discuția și să întreb "OK..De ce crezi că nu este bun Disney pentru copiii tăi?".

Așa că, neștiind absolut nimic pe acest subiect, am început să mă documentez. Și ce am descoperit a fost o mare mare grămadă de păreri, pro și contra, mai puternice sau nu, mai frustrate sau echilibrate, mai false sau adevărate, despre Disney, în general (deși modelul lor a fost preluat cam de toți producătorii de entertainment pentru copii). Foarte multe mămici care urăsc efectiv Disney. Articole, comentarii, păreri "Disney mi-a distrus copilul".

Vreau să povestesc puțin aici despre ceea ce am găsit eu în documentarea mea, adică efectiv motivele mămicilor, pentru care nu își lasă copiii să se uite la Disney.

1. Cea mai menționată obiecție este "Efectul prințesei Disney".

Adică fetițele sunt prințese, frumoase, elegante și neajutorate. Ceea ce susțin părinții, este faptul că imaginea universului "de prințese" este aplicată asupra lumii copilului. Adică, încă de mică, o fetiță ce se va uita la poveștile Disney cu prințese, va asimila ideea că a fi femeie presupune să fii fragilă, să nu poți face tot ceea ce fac bărbații și mai ales, că identitatea ta vine din înfățișarea ta. Adică, tu nu ești cu adevărat o prințesă, dacă ești mai plinuță sau nu ai trăsăturile considerate clasic "frumoase". Prințesele Disney sunt toate înalte, slabe și tinere. Personajele rele sunt grase, urâte și bătrâne.

2. Multe dintre personajele Disney nu au părinți.

Un exemplu traumatic este "Regele leu", unde în scena de început micul leu, Simba privește moartea tatălui său. Apoi, mai contemporan, "Frozen". Părinții Elsei și ai Annei mor înainte de a începe desfășurarea acțiunii.

Obiecția părinților este aceea că Disney scoate din ecuație figurile paterne și/sau materne, astfel că transmite ideea copiilor, că părinții nu sunt importanți în viețile lor, că te poți lipsi de ei.

3. Poveștile sunt ireale și crează așteptări nerealiste.

Practic această obiecție are de-a face cu faptul că poveștile originale (cele clasice, Alba-ca-Zăpada, Cenușăreasa, Frumoasa din Pădurea adormită etc.) au cel puțin câteva elemente diferite, mult mai realiste și după părerea mea, mai cumplite (citește varianta originală a Frumoasei din Pădurea adormită și vei fi oripilat/ă). Părinții sunt împotriva idealizării poveștilor, spunând că acestea nu reflectă viața reală și că Disney le cosmetizează prea mult, creând așteptări idealiste de la viață, în mintea copiilor.

Bun, după ce am citit câteva păreri, comentarii și povești ale unor oameni obișnuiți, mămici ca mine, am început să caut studii despre efectul Disney asupra copiilor. Am constatat că există doar un singur studiu, despre efectele expunerii copiilor la ideea de prințesă, cum fetițele sunt mereu prințese în poveștile Disney. Acest studiu a fost efectuat pe 198 de copii (din cauza acestui număr mic de participanți nu poate fi considerat cu adevărat relevant) și a concluzionat faptul că fetițele care se uită la Disney sunt predispuse, un an mai târziu, să adere la stereotipurile de gen, adică să creadă că, dacă sunt fetițe, doar unele lucruri sunt pentru ele, sau că ele nu pot excela în domeniile considerate ale băieților, cum ar fi științele exacte. Poți citi un rezumat al acestui studiu aici. (studiul original se găsește aici, dar trebuie să plătești pentru a-l putea citi)

Am ales doar trei dintre multele obiecții găsite împotriva animațiilor produse de Disney, cele pe care le-am considerat mai cuprinzătoare, mai ancorate în realitate, dar și cele care sunt întâlnite cel mai des.