top of page

Displazia de șold la bebeluși


La controlul medical de la două luni, al Iuniei, medicul pediatru ne-a recomandat să facem o ecografie de șold. Citisem încă din timpul sarcinii despre ecografia de șold și despre displazia de șold. Iunia nu mi se părea a avea vreun simptom care să indice această afecțiune, însă am decis să mergem să o facem. Abia pe la 2 luni jumătate am reușit să o facem.

Acolo, surpriză, doamna doctor care a efectuat ecografia ne-a spus că ceva este în neregulă, că pare a avea displazie la șoldul drept și că într-o lună ar trebui repetată ecografia. Eu m-am speriat puțin, dar încă nu m-am panicat. Mă gândeam că, cu siguranță, cea de-a doua ecografie, va arăta că nu are nimic.

A trecut o lună, am mers să repetăm ecografia. Bineînțeles, acolo, doamna doctor( nu era aceeași primă doamnă doctor), ne-a întrebat cum de îi facem ecografia așa de târziu. Eu nu am vrut să îi dau niciun detaliu și atunci a insistat și a întrebat dacă am fost puși să o repetăm. Am murmurat un "Da" printre dinți, în timp ce încercam să o fac pe Iunia să stea liniștită. Nu mică mi-a fost surpriza când și de data aceasta ecografia a arătat că Iunia ar fi suspectă de displazie, dar.. la celalalt șold, la șoldul stâng. Probabil respectiva doamnă doctor s-a uitat în dosarul electronic al Iuniei (ambele ecografii au fost făcute la aceeași clinică) pentru că ne-am trezit cu diagnosticul "displazie de șold acetabulară bilaterală".

Ce este de fapt displazia de șold? Este o afecțiune în care, cavitatea osului iliac, numită acetabul, în care ar trebui să stea fixat capul rotunjit al femurului, nu este suficient de adâncă și din această cauză, femurul alunecă parțial sau total în afara cavității. Netratată, poate ajunge luxație de șold.

Acum chiar eram panicată. Am început să caut pe net despre tratament și când am citit despre faptul că unii copii au nevoie de ghips pentru recuperare, mai mai că am disperat. Am întrebat în stânga și-n dreapta să găsesc o recomandare a unui medic ortoped pediatru bun. Până la urmă, am decis să mergem la domnul doctor Mihai Jianu, de la Regina Maria. 

S-a dovedit a fi cea mai bună decizie pe care am luat-o. Domnul doctor este nu doar un medic excelent, ci și un om extraordinar. Când am intrat la dânsul în cabinet, ne-a întrebat cu ce problemă am venit. I-am spus că Iunia este suspectă de displazie de șold bilaterală și ne-a întrebat pe ce bază i s-a pus acest diagnostic. Bineînțeles că aveam cele două ecografii la mine, pe care am vrut să i le arăt. Însă domnul doctor m-a întrebat "Ecografii? Sau radiografii?". Eu, foarte surprinsă îi spun "Ecografii". Atunci mare mi-a fost mirarea când mi-a spus că nu se va uita pe ele. Mi-a explicat că vin la el pacienți din toată țara cu câte 3-4 ecografii de șold, care au câte un diagnostic diferit, iar părinții nu mai știu ce să creadă. Mi-a spus că singurul care poate pune un diagnostic sau altul este un medic, pe baza unei radiografii a șoldului, nu pe baza unei ecografii, însă abia după ce bebelușul a trecut de 6 luni, poate fi efectuată radiografia și doar în cazul în care medicul ortoped pediatru o recomandă. 

Apoi a examinat-o pe Iunia din cap până în picioare. Ne-a spus că a verificat mai multe lucruri, de la talpa piciorului, până la poziția coloanei și în special a examinat șoldurile ei. Concluzia dânsului a fost că în niciun caz, Iunia nu are displazie de șold. Eu încă nu știam ce să cred, dacă să fiu ușurată sau nu. Și atunci mi-a explicat. O ecografie nu ar trebui făcută așa de capul pacientului. Noi ca și părinți, ar trebui să ducem bebelușul întâi la un control la un medic ortoped, nu să fugim direct la ecografie. Dacă medicul, după examinare, suspectează ceva, atunci va recomanda el efectuarea unei ecografii sau a anumitor analize, după caz. Și abia apoi, după analize și consult, va putea pune un diagnostic. Această explicație mi s-a părut nu doar pertinentă, ci și foarte logică. Mi-a spus că dânsul a diagnosticat peste 2500 de displazii de șold, iar Iunia nu are. Și pentru siguranța mea, pot reveni la control după 6 luni. Ok, acum CHIAR am respirat ușurată. 

Alte lucruri folositoare pe care mi le-a spus domnul doctor au fost să o las cât mai mult desculță pe Iunia. Să învețe să meargă desculță sau în șosețele. Și când îi voi cumpăra încălțăminte, să am grijă să fie din material flexibil, să nu îi țină glezna fixă, pentru că este ca și cum i-am pune ghips la glezne.

De asemenea, nu există platfus la copiii cu vârsta până în 4 ani. Abia după vârsta de 4 ani, se poate pune acest diagnostic. 

Am primit în dar și o carte a domnului doctor, foarte fain scrisă, cu explicații pentru părinți, chiar am înțeles multe lucruri legate de ortopedie din cartea aceasta.

Foarte rar am întâlnit un doctor mai dedicat, mai răbdător și mai sincer.