top of page

Dragostea este un verb și acest verb este ”a dărui”

Deschid radioul și tot ce pot auzi în fiecare melodie este: ”I can feel it baby - it's love” (o pot simți- este dragoste). Trei din cinci filme la care mă uit îmi vorbesc despre oameni care nu mai simt dragostea. Dar ce-ar fi dacă dragostea nu ar fi doar un sentiment care vine și pleacă în funcție de conveniență? Ce-ar fi dacă dragostea ar fi acțiune?



Poate c-ar fi mai puțini copii flămânzi și desculți pe lumea asta, mai multe cupluri care încă se iubesc, mai mulți copii care au parte de timpul și atenția părinților lor, mai multă prietenie în lume și mai puțini oameni singuri, izolați și uitați.

Ce-ar fi dacă dragostea ar fi un verb și acel verb ar fi ”a dărui”? Ce-ar fi dacă mi-aș dărui timpul și atenția copilului meu? Ce-ar fi dacă aș dărui un pachet unei mămici care nu are cu ce să-și hrănească și să-și îmbrace bebelușul? Ce-ar fi dacă aș dărui din mine, timp, energie, bani și părți din inima mea? Cum ar fi dacă nu doar aș sta și aș aștepta să fiu iubită, ci aș fi atentă în jur să văd cum pot să iubesc?


Ai spune că nu sunt puțini în lumea asta cei care cred că dragostea e un verb. Unii cred că dragostea cere, că dragostea vrea, dragostea ține scorul, dragostea manipulează și că dragostea e centrată pe sine. În realitate adevărata dragoste dăruiește. Se uită în jur și acoperă nevoi. Materiale, emoționale, normale sau mai ciudate, dar ea acționează. Nu cere, nu are pretenții, nu ține scorul, ci dăruiește.


Uită-te în jur. Ce poți dărui azi și cui? Cui îi poți face ziua mai bună? Cui îi poți dărui încurajare? Cui îi poți întinde o mână? Pe scurt.. uită-te în jur.. pe cine și cum îl poți iubi azi?


”Vocația nu este despre ceva important ce vei face în viitor, ci este despre dragostea ta față de Dumnezeu de astăzi” - Craig Groeschel