top of page

Ești dezamăgit de lumea asta? Și eu!

Îmi amintesc că, atunci când eram mică, mă uitam la televizor, la desene animate. Și totul mi se părea atât de frumos în desene, oamenii se purtau frumos cu cei din jur, natura era mereu verde și viața era mereu armonioasă. Îmi amintesc că, deși eram doar un copil, vedeam foarte bine discrepanța dintre lumea descrisă în desene și lumea în care trăiam eu. Mă trezeam mereu punându-mi întrebarea: ”De ce nu poate fi și lumea noastră așa?De ce nu poate fi totul așa frumos, cum văd la televizor?”

Acestea sunt întrebările care m-au urmărit toată viața, la propriu. Sigur că au mai fost acoperite, mascate, sau uneori, chiar tăiate din scurt de către alți oameni, dar nu au încetat niciodată, cu adevărat, să mă frământe.


Săptămânile trecute, în perioada aceea când au fost câteva zile friguroase, ne-am regăsit, într-una din seri, pe undeva prin zona cea numită, mai nou, ”corporate” (adică Floreasca) din București. E o zonă în care se află majoritatea birourilor IT din București, cei mai mulți zgârie-nori și un mall futurist (Promenada). Langă acest mall este un zgârie-nori, de 26 de etaje, sticlos, luminat și super modern, numit Globalworth Tower. Noi, în mașină. Oprim la semafor. Îmi întorc capul pe geam și realizez că suntem chiar în dreptul clăridii ultramoderne. La poalele ei, culcată pe gura de aerisire de la centrală (cel mai probabil), de unde ieșea puțin fum cald, zăcea o bătrânică, desculță, acoperită cu o geacă mică, ce părea a fi a unui copil. Am simțit un nod în gât și m-am abținut să nu mă cuprindă plânsul. Ce imagine! Clădiri ultra luxoase și oameni care îngheață de frig chiar la ușa lor. Imaginea unei lumi defecte.



Mai există oameni care încearcă să îndrepte lucrurile în lumea aceasta. Sunt de exemplu, cei de la ReDevenim, o organizație non-profit ce ajută bărbații rămași pe străzi, fără serviciu, fără casă, fără ajutor, să se pună pe picioare. Le oferă o locuință și treptat îi ajută să își găsească un job, să își poată plăti singuri chiria și în cele din urmă, să își recâștige viața și uneori chiar și familia. Organizațiile de acest fel și oamenii implicați reușesc să schimbe vieți și să răscumpere părți din lumea noastră defectă și merită toată susținerea și implicarea noastră. Dar deși oamenii de bine din lume reușesc să o restaureze parțial (și ar trebui susținuți, cu toate forțele noastre!), pe bucăți, totuși, ne regăsim, sau cel puțin eu, mă regăsesc de foarte multe ori, dorindu-mi o lume integral perfectă, integral BUNĂ.


Mulți mi-au spus că sunt prea idealistă pentru lumea aceasta și că îmi fac singură rău, dar știam că dacă există o soluție pentru o lume mai bună, nu o voi găsi decât dacă o caut. Și am căutat-o.

Am fost dezamăgită de multe ori, de sisteme, de oameni, de răutatea și egoismul implementate sistematic în lume. Dar am căutat și am tot căutat. ”Nu se poate să nu existe o soluție”, mă gândeam, ”De ce mă sufocă așa tare dorința aceasta ca lumea să fie altfel, dacă nu există nicio soluție și trebuie pur și simplu să îmi accept soarta și să fac și eu ce pot pe aici? ”

Și am avut dreptate, soluția există. O lume dreaptă, fără injustiție, răutate sau egoism, nu este doar un basm. Ne dorim o astfel de lume, pentru că am fost făcuți pentru o astfel de lume.


Există o carte în Biblie, atât cea creștină cât și cea ebraică, numită ”Proverbe”. Îi este atribuită regelui Solomon, care se spune că a fost cel mai înțelept om care a trăit vreodată pe pământ.

Întâmplarea a făcut că, în adolescență, în mijlocul căutărilor mele despre lume și viață, am început să citesc această cărticică. Nu este foarte lungă și este structurată așa în mici versete, scurte dar concentrate, care evident, sună ca niște proverbe sau zicători. Ei bine, cartea asta a fost WOW pentru mine. Cred că dacă aș fi citit altceva din Biblie, o închideam la loc și nu o mai deschideam apoi, dar Proverbele m-au fascinat efectiv, pentru că prezentau o lume așa cum mi-o doream eu, o lume în care nedreptatea e pedepsită, o lume în care înțelepciunea are valoare, o lume în care ajutorarea celor sărmani și oprimați e o virtute, nu o slăbiciune. O lume în care datul din coate, mita și nepotismul nu doar că nu sunt încurajate, dar sunt și pedepsite. Mi-am zis că dacă așa gândește Dumnezeu, vreau să aflu și eu mai multe despre El. Dar de unde să încep?


Ce vezi pe marginea multor drumuri din România? Câte o cruce cu un Iisus bine făcut (pe bune, unele statuete au