Îmi amintesc că, atunci când eram mică, mă uitam la televizor, la desene animate. Și totul mi se părea atât de frumos în desene, oamenii se purtau frumos cu cei din jur, natura era mereu verde și viața era mereu armonioasă. Îmi amintesc că, deși eram doar un copil, vedeam foarte bine discrepanța dintre lumea descrisă în desene și lumea în care trăiam eu. Mă trezeam mereu punându-mi întrebarea: ”De ce nu poate fi și lumea noastră așa?De ce nu poate fi totul așa frumos, cum văd la televizor?”
Acestea sunt întrebările care m-au urmărit toată viața, la propriu. Sigur că au mai fost acoperite, mascate, sau uneori, chiar tăiate din scurt de către alți oameni, dar nu au încetat niciodată, cu adevărat, să mă frământe.
Săptămânile trecute, în perioada aceea când au fost câteva zile friguroase, ne-am regăsit, într-una din seri, pe undeva prin zona cea numită, mai nou, ”corporate” (adică Floreasca) din București. E o zonă în care se află majoritatea birourilor IT din București, cei mai mulți zgârie-nori și un mall futurist (Promenada). Langă acest mall este un zgârie-nori, de 26 de etaje, sticlos, luminat și super modern, numit Globalworth Tower. Noi, în mașină. Oprim la semafor. Îmi întorc capul pe geam și realizez că suntem chiar în dreptul clăridii ultramoderne. La poalele ei, culcată pe gura de aerisire de la centrală (cel mai probabil), de unde ieșea puțin fum cald, zăcea o bătrânică, desculță, acoperită cu o geacă mică, ce părea a fi a unui copil. Am simțit un nod în gât și m-am abținut să nu mă cuprindă plânsul. Ce imagine! Clădiri ultra luxoase și oameni care îngheață de frig chiar la ușa lor. Imaginea unei lumi defecte.
Mai există oameni care încearcă să îndrepte lucrurile în lumea aceasta. Sunt de exemplu, cei de la ReDevenim, o organizație non-profit ce ajută bărbații rămași pe străzi, fără serviciu, fără casă, fără ajutor, să se pună pe picioare. Le oferă o locuință și treptat îi ajută să își găsească un job, să își poată plăti singuri chiria și în cele din urmă, să își recâștige viața și uneori chiar și familia. Organizațiile de acest fel și oamenii implicați reușesc să schimbe vieți și să răscumpere părți din lumea noastră defectă și merită toată susținerea și implicarea noastră. Dar deși oamenii de bine din lume reușesc să o restaureze parțial (și ar trebui susținuți, cu toate forțele noastre!), pe bucăți, totuși, ne regăsim, sau cel puțin eu, mă regăsesc de foarte multe ori, dorindu-mi o lume integral perfectă, integral BUNĂ.
Mulți mi-au spus că sunt prea idealistă pentru lumea aceasta și că îmi fac singură rău, dar știam că dacă există o soluție pentru o lume mai bună, nu o voi găsi decât dacă o caut. Și am căutat-o.
Am fost dezamăgită de multe ori, de sisteme, de oameni, de răutatea și egoismul implementate sistematic în lume. Dar am căutat și am tot căutat. ”Nu se poate să nu existe o soluție”, mă gândeam, ”De ce mă sufocă așa tare dorința aceasta ca lumea să fie altfel, dacă nu există nicio soluție și trebuie pur și simplu să îmi accept soarta și să fac și eu ce pot pe aici? ”
Și am avut dreptate, soluția există. O lume dreaptă, fără injustiție, răutate sau egoism, nu este doar un basm. Ne dorim o astfel de lume, pentru că am fost făcuți pentru o astfel de lume.
Există o carte în Biblie, atât cea creștină cât și cea ebraică, numită ”Proverbe”. Îi este atribuită regelui Solomon, care se spune că a fost cel mai înțelept om care a trăit vreodată pe pământ.
Întâmplarea a făcut că, în adolescență, în mijlocul căutărilor mele despre lume și viață, am început să citesc această cărticică. Nu este foarte lungă și este structurată așa în mici versete, scurte dar concentrate, care evident, sună ca niște proverbe sau zicători. Ei bine, cartea asta a fost WOW pentru mine. Cred că dacă aș fi citit altceva din Biblie, o închideam la loc și nu o mai deschideam apoi, dar Proverbele m-au fascinat efectiv, pentru că prezentau o lume așa cum mi-o doream eu, o lume în care nedreptatea e pedepsită, o lume în care înțelepciunea are valoare, o lume în care ajutorarea celor sărmani și oprimați e o virtute, nu o slăbiciune. O lume în care datul din coate, mita și nepotismul nu doar că nu sunt încurajate, dar sunt și pedepsite. Mi-am zis că dacă așa gândește Dumnezeu, vreau să aflu și eu mai multe despre El. Dar de unde să încep?
Ce vezi pe marginea multor drumuri din România? Câte o cruce cu un Iisus bine făcut (pe bune, unele statuete au chiar și pătrățele pe abdomen). Ce auzi când te duci la biserică? ”Bla bla Isus Hristos.. bla Iisus.. bla bla Iisus Hristos”. Unii oameni zic de bine despre el, alții ridică din umeri, iar alții își dau ochii peste cap, dar toată lumea a auzit despre el. Așa că, m-am hotărât să aflu care e treaba cu el.
Mare mi-a fost mirarea când am realizat că, de fapt, îmi place de Isus. Mi se părea că vorbește ca în Proverbe, uneori aveam impresia chiar că citează din ele. Era foarte corect și îi trata pe toți la fel. Nu se uita de sus la cei săraci și oprimați și promova corectitudinea chiar dincolo de aparențe. Îmi amintesc că m-a frapat episodul în care îi sfăuia pe oameni ca atunci când dau o petrecere, să îi cheme pe cei care nu au cum să îi răsplătească, nu pe cei bogați. Să nu pună masa pentru cei bogați, care apoi îi cheamă și ei la rândul lor pe la ei, ci celor sărmani, care nu au cum să răsplătească binefacerea. Iar când faci un bine, să îl faci în ascuns, nu să te lauzi pe toate canalele la TV despre cât de milostiv ești tu.
Mi-a plăcut că era direct, nu era ipocrit. Cui și le cerea, i le zicea în față, indiferent de câți bani avea sau de poziția socială. Și mai știi ce mi-a plăcut? Că nu a venit să prezinte un nou sistem miraculos, prin care toată lumea va merge ca unsă. A venit să ne arate adevărul, adevărul că răul este în noi înșine. Degeaba îl căutăm în afara noastră. Răul e în noi. De aceea nu funcționează niciun sistem, nicio formă de guvernare din lumea asta (deși unele sunt mai bune ca altele, niciuna nu e perfectă), pentru că sistemele sunt făcute din oameni. Dacă doar un singur om din sistemul respectiv are o mică mică sămânță de răutate sau egoism în el, atunci sistemul acela nu va fi niciodată bun (și știm cu toții exemplul comunismului și abuzurile de putere comise în ciuda ”egalitarismului” promovat).
Până nu eliminăm răul din interiorul fiecăruia dintre noi, lumea aceasta nu are cum să fie perfectă. Și exact asta a venit Iisus să facă.
Poate te gândești că, de fapt, Isus a lăsat un sistem și anume, biserica. Și da și nu. Biserica, pe care o cunoaștem noi azi, a avut multe intervenții umane. De la așa-zisa convertire a împăratului Constantin cel Mare, biserica a fost mai mult reguli și religiozitate, decât ceea ce a intenționat Isus să fie. A fost o mișcare politică, de preluare a puterii, când biserica s-a împletit cu statul. De acolo au urmat multe abuzuri (vezi Inchiziția, indulgențele șamd.). Problema e că Iisus a luptat împotriva abuzurilor. Ceea ce făceau oamenii în timpul lui era să facă din regulile lor un dumnezeu. Regulile care trebuiau să îi apropie de Dumnezeu, de fapt au ajuns să îi împiedice să Îl vadă.
Recent, mi-a povestit o prietenă cum stătea într-o biserică și se ruga, cu lacrimi în ochi, pentru tatăl ei care era pe moarte. Plângea și se ruga, se ruga și suspina cu lacrimi fierbinți. Deodată, s-a apropiat de ea o femeie mai în vârstă care se afla acolo în biserică. A venit spre ea și când i-a observat lacrimile i-a spus: ”Să știi că Dumnezeu nu te ascultă dacă ai capul neacoperit!”. Apoi a plecat. Nu conta că a văzut pe cineva sfâșiat de durere, căzut la pământ, nu s-a gândit să îi spunî o vorbă bună, o încurajare, să îi spună că Dumnezeu o iubește. Nu i-a păsat nicio clipă de durerea prietenei mele, i-a păsat doar de faptul că încălca regulile. Același scenariu, în multe multe alte forme, îl vei găsi în Evanghelii. Scenarii în care Isus confruntă regulile și religiozitatea omenească dusă la absurd.
Vestea bună e că nu toate bisericile sunt așa, vestea proastă e că, într-adevăr, încă nu există o biserică perfectă.
Așa că.. dezamăgire vei întâlni peste tot. Știi de ce? Pentru că nu trăim într-o lume perfectă, ci într-una defectă. Dar Iisus nu a venit doar să filosofeze puțin pe pământ și să se certe cu liderii religioși din vremea aceea, ci a venit să sufere nedreptatea supremă, pentru a elimina toată nedreptatea din lume.
Dacă te uiți în jur și te gândești că nu ar trebui să existe abuzuri, corupție, oameni care mor de foame în timp ce alții au cât pentru trei vieți și tot nu se satură, ei bine, ai dreptate, nu ar trebui să fie așa.
Într-o zi abuzurile se vor sfârși, lacrimile vor fi șterse, iar ndepreptățile pedepsite. Poate că sună a basm, dar lumea nu e destinată să meargă așa la nesfârșit. Într-un final, am ajunge să ne distrugem unii pe alții.
Și dacă și tu cauți soluția să știi că există. Este o Persoană și revine curând, să dea fiecăruia ceea ce merită și să restaureze lumea aceasta, așa cum trebuia ea să fie și așa cum ne dorim mulți dintre noi să fie, dacă suntem sinceri cu noi înșine.
P.s.: Dacă ești într-o perioadă grea, dacă ai încercat să faci bine, dar ai fost dezamăgit de oameni și lume, începe să citești Proverbe. Îți va contura o idee despre ce înseamnă justiție în ochii lui Dumnezeu, despre cine e Dumnezeu și despre cine sunt oamenii. Îți va da un refresh și putere să te ridici din pat și să o iei mâine de la capăt, să faci binele, într-o lume defectă.
”O mare parte din fericirea din această lume depinde de a fi destul de curajos încât să continui munca și atunci când ar fi fost mult mai ușor să renunți” - Ann Voskamp
