Îmi aduc aminte că în ultimul trimestru de sarcină, eram speriată că nu o să am suficient timp să ajung la spital. La o consultație, știu chiar că am întrebat medicul ginecolog când să vin la spital și mi-a spus să plec de acasă când am contracții la 5 minute. Dar drumul de acasă până la spital dura, în trafic obișnuit spre lejer, 40-45 de minute. Dacă era aglomerat puteam face și 1h30 de minute. Astfel că l-am întrebat pe doctor dacă totuși pot să plec mai devreme de acasă, că îmi e frică să nu nasc în mașină. Încă mă mir și acum de stăpânirea de sine a medicului meu, care nu a început să râdă, ci mi-a explicat calm, că multe paciente de-ale sale au venit escortate de poliție. Atunci am aflat și eu că dacă ești în travaliu și trebuie să ajungi urgent la spital poți ruga un echipaj de poliție să îți înlesnească drumul până acolo. Și-au atins scopul cuvintele medicului, m-am calmat și nici măcar nu m-am mai gândit că aș putea naște în mașină. Deja îmi imaginam cum opresc un polițist, țip la el că nasc, și îl rog să facă loc în trafic să ajung la spital :))) Evident.. nu a fost cazul, deși claaar m-am uitat la prea multe filme americane.
De fiecare dată când vine o gravidă (de obicei la primul copil) la mine, cu teama asta că va naște în mașină, mă bufnește râsul. Nu am reușit încă să mă adun și să nu mai râd, dar poate că îmi va ieși odată și odată. Nu că nu este o teamă validă. Este! Dar nu e realistă. La prima naștere, doar în filme mai vezi femei care nasc în mașină, sau cărora li se rupe apa fără să aibă nicio contracție. Realitatea e alta. Realitatea e că, de fapt, apa se rupe destul de târziu în cele mai multer cazuri, iar la prima naștere, în special, contracțiile pot dura și zile întregi.
Dar hai să o luăm cu începutul.. În ultima vreme am tot avut ocazia să povestesc cu femei gravide și chiar cu femei în travaliu și mă bucur că am reușit și că le-am ajutat să nască așa cum și-au dorit, adică natural.
Fiind la prima naștere, nu știi la ce să te aștepți, ai auzit multe povesti și bune și rele. Ele îți conturează ideea despre naștere și uneori îți alimentează speranțele, iar alteori fricile.
Voi începe prin a descrie puțin etapele travaliului, ca să îți faci o idee despre cum se desfășoară și să știi la fiecare etapă, unde te afli.
Prima etapă este pretravaliul. Nu există un mod sigur de a afla că ești în pretavaliu. Multe femei nici măcar nu realizează. Este metoda corpului de a se pregăti pentru intrarea în travaliu. De fapt, în cărțile de specialitate, nici nu este menționată ca o etapă în sine, dar mie mi se pare foarte important să povestim despre ea și voi explica și de ce.
Știu nenumărate cazuri de femei care, deși erau în pretravaliu au plecat la spital crezând că sunt în travaliu. În țările unde lucrurile merg bine și pro naștere naturală, e simplu, te trimit înapoi acasă și mai aștepți. Dar.. în România există posibilitatea să te interneze, deși nu ești încă în travaliu, cu intenția de a induce nașterea cu oxitocină și este foarte posibil să ajungi la cezariană. Nu că cezariana e rea. Nu e! Salvează vieți! Dar este doar pentru cazuri de urgență. Restul cazurilor pot naște foarte bine, cu beneficii mari pentru mamă și copil, complet natural.
Dar hai să revenim. Care sunt simptomele pretravaliului?
Nu există simptome standard. Fiecare corp se pregătește într-un mod unic. Unele femei pot avea contracții și chiar contracții foarte dureroase, însă neregulate. Ce înseamnă contracții regulate? Adică, cele care se succed la un interval fix de timp. Gen, dacă ai contracții regulate la 5 minute, înseamnă că ai acum o contracție, iar peste alte 5 minute alta și iarăși alta, iar cu timpul va scădea intervalul dintre ele. În pretravaliu, contracțiile nu sunt regulate. Poți avea contracții și la 5 minute și la 10 minute, dar dacă se mai opresc sau “sare” una, sau se interpun cele de 5 și 10 minute, nu ești în travaliu, ci în pretravaliu și ar fi bine să mai aștepți puțin până să suni doctorul. Pretravaliul poate dura chiar până la două săptămâni. Poate debuta cu contracții neregulate, sau cu scurtarea și dilatarea colului fără nicio contracție, sau, în cazuri destul de rare, cu ruperea membranelor (popular: ți se rupe apa), dar fără să ai contracții.
Sfatul meu este să te odihnești cât de mult poți, în această etapă. De obicei, mai durează destul de mult până ajungi în expulzie, când ai nevoie de toată odihna și forța pe care le poți găsi.
Atunci când contracțiile devin regulate, înseamnă că ai intrat în travaliul activ. De exemplu la mine au început contracțiile regulate la un interval de 2,5 ore. Adică am avut două astfel de contracții, iar apoi intervalul a scăzut la o oră. Nu aveam nicio altă contracție în schimb, dar era ceas, ora și contracția. Apoi au scăzut la 25 de minute, iar când au ajuns la 10 minute, am plecat spre spital, sperând că voi ajunge acolo cu ele la 5 minute. Drumul a durat cam 40 de minute și mă uitam la ceas la fiecare contracție, erau fix câte 10 minute între ele.
Atunci când ajungi la spital, după ce te internezi, vor verifica dilatația din două în două ore (sau cel puțin la Medicover așa a fost). În general “tabelul” spune că trebuie să progreseze travaliul altfel încât să se dilate colul 1 cm pe oră. La mine, din fericire așa a fost, deci am scăpat de oxitocină. Oxitocina este un hormon, care grăbește nașterea. Problema este că o grăbește prea tare și va fi dureros și rapid dar și cu multe rupturi pentru perineul mămicii. De asemenea, oxitocina în forma ei sintetică (numită pitocină), administrată mamei, poate produce contracții prea dese, astfel încât fătul nu are timp să își revină după o contracție, că vine imediat următoarea și este privat de oxigen. Promit că voi explica, într-un articol ulterior totul despre ce înseamnă oxitocină, respectiv pitocină, riscuri și avantaje și cazurile în care este cu adevărat necesară, însă acum voi continua cu etapele travaliului.
Dacă totul merge bine, travaliul activ se va încheia cu dilatarea completă a colului uterin la 10 cm.
Deoarece, în cazul multor femei, colul nu se dilată chiar ca la carte, adică 1 cm pe oră, foarte multe ajung la spital prea devreme și sunt împinse spre cezariană. O cezariană care nu este făcută de urgență, ci din comoditatea medicului și neinformarea pacientei.
Cea de-a treia etapă a travaliului este expulzia. În experiența mea, aceasta a fost cea mai grea etapă, pentru simplul fapt că nu am fost pregătită pentru ea. Travaliul activ l-am dus excelent, cu zâmbetul de buze, contracțiile mi s-au părut suportabile, asemănătoare sau puțin mai intense decât crampele menstruale, pentru că mă pregătisem psihic să le fac față. Ei bine, în cazul expulziei, nu știu ce articole citisem eu, care îmi spuneau că în etapa aceasta vine totul natural, corpul te ajută, cumva copilul “alunecă”. În mintea mea, total dezinformată, eu mă gândeam că rezist până la dilatația completă și apoi gata o să fiu ca o floricică și copilul va ieși singur singurel într-un timp foarte scurt. De unde.. când am văzut eu că abia mai pot duce durerile și că ele creșteau în intensitate nu scădeau, când vedeam că medicul nu mai ajunge și că în niciun caz copilul nu “alunecă” am intrat în panică. Pentru că fusesem prost informată, nepregătită psihic și panicată, etapa aceasta a fost cea mai grea și mi s-a părut cea mai lungă (deși travaliul activ a ținut vreo 5 ore).
În expulzie vei avea așa un sentiment că trebuie să împingi, adică nu doar un sentiment, pur și simplu o nevoie, nu te vei putea abține. Mie îmi spuneau asistentele să mă abțin până ajunge doctorul (era într-o cezariană), dar asta doar mă stresa, pentru că nu e ceva ce pur și simplu ținea de mine și voința mea.
După 6 ore de travaliu, am născut o pitică grăsună de peste 3kg, care a luat nota 10 deși nici măcar nu fusese la școală vreodată hihi:)
Concluzii:
1.Mi-am dat seama că nu am explicat ce sunt contracțiile. Atunci când ai contracții, ceea ce tu vei simți ca niște dureri menstruale mai puternice, însă la intervale de timp regulate, reprezintă de fapt contractarea uterului care va împinge copilul poziționat, de obicei, cu capul în jos. Capul copilului va fi împins tot mai jos și va presa pe colul tău uterin, care în urma presiunii se va dilata, adică se va deschide, pentru a putea trece copilul prin el.
2.O a doua concluzie pe care vreau să o prezint, e că travaliul este în cea mai mare parte psihic. Progresul în travaliu este direct proporțional cu starea ta psihică din momentele acelea și cu pregătirea ta de dinainte. Exact cum a fost în cazul meu. În travaliul activ se mirau toate asistentele cum de eram așa Zen, iar apoi nu puteau crede că sunt aceeași persoană, în expulzie. Pentru că eu mă așteptam la altceva și când așteptările mi-au fost date peste cap, m-au dezechilibrat, m-au panicat și procesul a fost mult mai greu și mai lung. Dacă ai teamă de durere, rezolv-o înainte de travaliu, căci va fi prea târziu atunci și cum se zice în popor: “de ce ți-e frică, de aia nu scapi”. Teama de durere doar îți va accentua durerea și îți va face travaliul mai greu.
3.Articolul este scris pentru femeile care își doresc să nască natural. Înțeleg că teama de durere, de expunere, sau de vulnerabilitate, le face pe multe femei să apeleze la cezariană programată, dar nașterea naturală este o experiență unică, minunată și împlinitoare, pentru care am fost create ca și femei. Pe lângă asta, după nașterea naturală îți revii imediat, poți alăpta imediat și poți avea grijă din secunda doi de după naștere, de copilul tău.
4.Eu susțin nașterea naturală și nemedicalizată. Adică fără oxitocină și fără anestezie peridurală, atunci când nu sunt necesare (sper să pot explica mai mult de ce, într-un articol viitor).
5. Concluzia finală: Atunci când contracțiile sunt regulate (chiar și la intervale de 2 ore, dar egale intervalele) ești în travaliu! Până atunci, încă nu ești. Experimentezi ori contracții false (Braxton- Hicks), ori pretravaliu.
Sfatul cel mai important pe care l-aș da oricărei femei în travaliu, ar fi să stea acasă cât mai mult. Cea mai mare parte a travaliului să o petreci acasă. Doar astfel îți poți micșora șansele de intervenții medicalizate nedorite. Comunică constant cu medicul tău, dar nu fugi la spital la primele dureri. De obicei, cam atunci când nu mai poți vorbi din cauza durerilor, cam atunci ai deja contracții la 3-5 minute și probabil dilatația este destul de mare.
M-am lungit tare mult cu acest articol, dar este într-adevăr o pasiune pe care o am să sprijinesc graviduțele. Cumva, cumva, se pare că mă găsesc și le ajut măcar cu un sfat sau o vorbă bună în sarcină și în travaliu. Și mă bucur să văd că nașterea naturală e din ce în ce mai populară.
Dragilor, pentru orice întrebări, orice vorbă bună, sunt aici. Mă găsiți pe pagina de contact și voi răspunde cât de repede pot. Știu că e greu să îți dai seama dacă sau când ești în travaliu, tocmai de aceea am scris acest articol, în speranța că pot informa mai multe viitoare mămici.
P.s.: Nu sunt medic, nici cadru medical și nu încerc să dau sfaturi medicale. Întotdeauna trebuie să te consulți și să fii în legătură cu medicul tău. Articolul de față reprezintă experiența mea adunată din nașterea mea naturală și din nașterile altor mămici.
Later edit (septembrie 2019): Am născut și a doua oară (citește aici despre experiența mea) și a fost tare diferit. Expulzia a fost foarte ușoară și scurtă, dar am împins doar în ultimul moment, atunci când efectiv nu m-am mai putut abține. Rezultatul.. nicio ruptură (am născut și în poziție gravitațională, deci nu în poziția clasică - aceea favorizează rupturile).
Un sfat practic: din săptămâna 36 bea ceai de frunze de zmeur și mănâncă 6 curmale pe zi. Nu vor induce nașterea, dar vei avea un travaliu scurt, care va progresa rapid.
