Gândul zilei în timpuri confuze(6)

Mă sperie. Mă înspăimântă. Inima îmi galopează de parcă e hăituită încontinuu. Simt cum pulsul crește, respirația devine greoaie, iar aerul sufocant. E necunoscut. Necunoscutul mă sperie, ma îngrozește, de fapt. Mai exist sau nu? Ce se va întâmpla cu mine? Cât de mult pot să amân momentul? Cât de mult pot să fug? Cum o pot evita mai bine?

Moartea. Moartea nu iartă pe nimeni. De coronavirus poate scap, dar moartea e singurul lucru cert, încă de când mă nasc. La un anumit punct în viață voi muri. Mai devreme sau mai târziu. Nu eu decid când mă nasc și nu eu decid când mor.

Poate că va fi coronavirus, cine știe? Sau poate că va fi un accident, sau poate mor după o bătrânețe lungă și fericită. Dar ce se întâmplă apoi?

În Gândul zilei de ieri, vorbeam despre a-ți menține mintea sănătoasă în această criză. Pentru a face asta, trebuie să fii conștient că la un moment dat tot vei muri. Știu că sună macabru, sadic, sau cum vrei să-i spui, dar uitându-te la un singur buletin de știri realizezi că e mai aproape de tine decât crezi, această necruțătoare Moarte și că pandemia aceasta are potențialul și să-ți ia mințile.

Eu am un verset preferat și culmea este din cartea Apocalipsa, care este cea mai enigmatică, greu de înțeles și în unele părți, absolut îngrozitoare, cea care vorbește despre sfârșitul pământului și după care s-au făcut atâtea și atâtea filme. Dar este și cea mai plină de speranță. Pentru că după toate relele, după toată suferința, după toate ororile, urmează ceva nou. Urmează să nu mai existe moarte, să nu se mai audă niciun plânset și să nu mai fie durere: ”El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi, nici plâns, nici țipăt, nici durere, fiindcă lucrurile dintâi au trecut.”(Apocalipsa capitolul 21, versetul 4)

Nu îți pune speranța în încheierea crizei, în a trece peste această perioadă, că totul va fi bine. Poate că se va termina criza, dar durerea, plânsetele, tristețea și mai ales moartea încă vor fi și cine știe ce va urma. Lumea aceasta e plină de nedreptăți. Dar Dumnezeu pregătește o lume fără toate aceste orori. Nu ți-ai dori o lume fără oameni cruzi, fără oameni lacomi care strâng doar pentru ei, o lume în care nimeni nu suferă, în care nu sunt oameni ai străzii ce îngheață pe străzi și cărora le chiorăie mațele de foame, iar alții care au averi nemăsurate și care nu se îndură să le arunce măcar un colț de pâine acelor sărmani? Eu mi-aș dori.. Eu îmi doresc o lume dreaptă, o lume în care fiecare pune binele celuilalt mai presus de al lui însuși și în felul acesta ajung toți să aibă. Îmi doresc să nu mai văd orori, să nu mai văd foamete, să nu mai văd suferință. Să nu mai existe rău.

Poate că pare un basm, dar oare nu sunt toate basmele făcute după o poveste originală, aceea în care binele învinge răul? În care Prințul învinge dragonul? Și oare această poveste originală nu este întipărită în inimile și mințile noastre, în subconștient?

Te îngrozește pandemia de COVID-19 pentru că îți e teamă de moarte. Dar Prințul care învinge moartea a venit deja, învins-o și va reveni. Vine Paștele și vom sărbători victoria Lui. Vom sărbători faptul că moartea nu L-a putut ține în mormânt și astfel și-a pierdut puterea ei asupra Lui. Vom sărbători faptul că cea mai mare injustiție comisă vreodată (condamnarea pe nedrept a singurului Om care nu a greșit vreodată) s-a transformat, a treia zi, în ce