Nu mai țin minte exact când anume am aflat de cărticelele senzoriale, din fetru. Dar cel mai probabil, Iunia avea deja câteva luni.
Îmi amintesc că prima dată am vrut să îi confecționez eu una, apoi când am văzut câtă muncă presupune și câtă migală, mi-am dat seama că nu e pentru mine. Iubesc proiectele DIY, mi se pare că atunci când faci ceva cu mâna ta, are mai mare valoare și este un lucru prețios. Dar eu eram obosită, nopțile erau cu întreruperi nenumărate ale somnului, ziua tot eu trebuia să stau cu pitica, tot eu trebuia să gătesc și tot eu să mai am și puțin timp pentru mine. Unde mai strecuram și confecționarea unei cărticele senzoriale? Era evident că nu pot. Ulterior am descoperit cărticelele de la Usborne și m-au fascinat, așa că am lăsat deoparte ideea celor din fetru, însă a rămas mereu undeva, o dorință ca Iunia să încerce și o cărticică senzorială din materiale textile. Le-am redescoperit acum, la aproape 18 luni.
Cred că multă lume se gândește că la 18 luni e târziu, că nu mai are rost să îi iau o cărticică din fetru, care de obicei este pentru bebeluși. Ei bine, nu e chiar așa. Poți începe, într-adevăr, de la câteva luni să îi arați bebelușului o astfel de cărticică, dar el va studia atunci doar partea senzorială. De la câteva luni, ei “testează” orice material. Îl încearcă așa cum știu ei mai bine, cu mânuțele, cu gurița, explorând încontinuu și descoperind lumea înconjurătoare prin atingere. Așa că sub 12 luni cărticelele din fetru sunt strict senzoriale, adică ajută bebelușul să învețe, să creeze conexiuni, prin senzații. Va explora mai multe tipuri de materiale, mai rigide, mai moi, mai pufoase, sau mai aspre și va descoperi lumea prin atingere.
Dar aceste cărți pot fi folosite și în scop educativ, nu doar senzorial. Cu ajutorul lor, copilașii pot învăța culorile, pot face puzzle-uri, pot învăța formele geometrice și își pot dezvolta aptitudinile motrice.
Noi ne-am găsit cărticica ideală, creată de Andreea Quietbooks, personalizată pe ceea ce îi place Iuniei în această perioadă, dar și pe ceea ce poate ea învăța la această vârstă. Așa că, cu ajutorul trenulețului, învățăm formele geometrice și ne dezvoltăm abilitatea de a desface o capsă sau scai, încercând apoi să și punem la loc piesele trenulețului, fiecare în forma ei corespunzătoare. Da, nouă ne plac trenurile ciu ciuuu😁 Puzzle-ul cu pisicuță este ultra folosit, însă numai îl dărâmăm de dimineața până seara, mai avem puțin de lucrat însă,la potrivirea pieselor și refacerea lui. Dar activitatea preferată a Iuniei este îmbrăcatul și dezbrăcatul doamnei de pe pagina a doua. Îi schimbă când rochița, când salopeta, când pantalonii, apoi trece la schimbat părul ei (avem două variante, blond sau brunet). Hăinuțele doamnei stau într-un dulap prins cu scai, pe care este o mare plăcere a oricărui copil (l-au mai testat încă două fetițe) să îl deschidă.
Mi-a plăcut tare mult să îi pot dărui această carte, care este concepută chiar după preferințele ei. Îmi place tare mult că e handmade, nu e ceva de duzină, ci este ceva unic (mai ales că are și numele ei pe copertă). Îmi place că e concepută de o mămică talentată, care înțelege cum gândesc copiii, ce le-ar plăcea și ce ar putea învăța dintr-o anumită activitate.
Trebuie să recunosc că am avut ceva dubii. Mă gândeam că dacă fetița mea nu a avut contact până acum cu acest tip de activități, nu se va prinde ce să facă cu cartea, că nu o va atrage și de fapt, doar va fi aruncată într-un colț și va fi uitată, în scurt timp. Dar chiar nu a fost așa. Spre uimirea mea, ZILNIC se joacă cu ea. Chiar nu mi-a venit să cred. La început a fost foarte hazlie, trăgând mai mult de scai, dar apoi a prins imediat activitățile. I-am spus să pună rufele în mașina de spălat (are o activitate cu rufe mici pe o sârmă de jucărie, pe care trebuie să le pună în mașina de spălat din cărticică, le poți vedea în pozele de mai jos). Ea a luat un tricou micuț de pe sârma din carte și l-a pus în mașina de spălat, dar în mașina noastră de spălat din baie😂 Apoi s-a prins ea că rufele de jucărie trebuie spălate în mașina de jucărie. Am fost foarte uimită să realizez cât de tare îmi subestimez copilul uneori. Stăteam lângă ea și mă miram că “s-a prins și de asta”.
Acum abia aștept să îi iau mai multe cărticele din fetru, deși mai avem cale lungă până se va sătura de aceasta. Este fascinant că aceste cărticele îți dau nenumărate posibilități de joacă, așa că zilnic prichindeii mai descoperă ceva nou la câte o activitate.
Tu ce părere ai despre aceste cărticele? Ți se par utile? Ai luat sau i-ai lua o cărticică din fetru copilului tău? Hai să povestim în comentarii!
P.s.: Iată cum ne-am distrat noi cu ea:
